Boala Rusiei, vindecarea Basarabiei

           
Protestele anti-Putin din Rusia, de o amploare fără precedent, anunţă covârşitoare metamorfoze nu numai la Moscova, ci şi în teritoriile desprinse de fosta metropolă. Republica Moldova nu este o excepţie.


Ora H pentru soarta Rusiei

Se apropie ora H pentru Kremlin. Dar şi pentru relaţia acestuia cu statele pe care Putin&Medvedev se încăpăţânează să le considere sfera lor de influenţă.


Ca să ne dăm seama ce s-a întâmplat mai întâi pe piaţa „Triumfalnaia”, iar apoi pe cea numită „Bolotnaia” din capitala Federaţiei Ruse, trebuie să ne amintim de faptul că sub regimurile opresive, precum cel al lui Putin, nu există nici proteste fără constrângeri, nici opoziţie autentică. De aceea, în momentul în care poporul, învingând frica, răbufneşte şi iese în stradă în număr mare să scandeze „Jos!”, arătându-i autocratului degetul mijlociu în erecţie, asta anunţă ori o „revoluţie portocalie”, ori o „primăvară arabă”.


Tulburările din fosta metropolă ne frapează, bineînţeles. Şi nici nu-i de mirare. Orice s-ar spune, nouă de Rusia ne pasă. Nu pentru că am iubi-o. Şi nici pentru că am avea vreun dinte împotriva ei. Această ţară ne dă fiori pentru că nu ne dă pace de vreo două sute de ani.


Cotropirea ţaristă, uneltirile kominterniste din Basarabia interbelică, ocupaţia sovietică, prezenţa trupelor ruse în stânga Nistrului după dispariţia URSS şi ingerinţele neocoloniale ale Kremlinului de pe malul drept – toate acestea ne leagă de ruşi. Ne fac de nedespărţit de ei cel puţin mental, chit că am scăpat de ani buni de agresiunea lor fizică.


Simpatia pentru diavol

Colectivizarea, foametea organizată, deportările, kaghebizarea, sovietizarea şi rusificarea sunt de domeniul trecutului. Rămâne însă sindromul Stockholm – simpatia pentru diavol. Astfel numeşte literatura psihanalitică identificarea victimei cu agresorul.


Nu e de mirare că pentru mulţi dintre conaţionalii noştri care au trăit sub sovietici, Rusia este încă un fel de mamă vitregă care are grijă şi astăzi să nu o uităm. Aceasta se întoarce mereu. Ni se amestecă printre picioare. Şi nu doar în coşmaruri sau în nostalgii. Ne urmăreşte 24 din 24 de ore de pe micile ecrane, privindu-ne iscoditor cu ochii metalici de culoarea oţelului cenuşiu ai premierului rus care revine de la anul în fotoliul de preşedinte pentru a domni mai mult decât Stalin şi Brejnev.


Cred că-i va fi imposibil lui Putin să-i imite pe predecesorii săi sovietici. Dacă în prima jumătate a secolului trecut ar fi existat internetul, scundul bolşevic georgian, ciupit de vărsat, n-ar fi ajuns niciodată, fireşte, „tatăl popoarelor”. Ca să nu mai vorbim de „părintele stagnării” care a guvernat URSS 19 ani de zile într-o stare avansată de marasm.


Manifestaţiile împotriva trucării rezultatelor în alegerile pentru Duma de Stat iau proporţii în toată ţara şi sunt un semn foarte rău pentru Putin. Încă înaintea demarării campaniei pentru cursa prezidenţială, din idolul de odinioară, el devine un fel de cârpă roşie pentru tot mai mulţi ruşi.


Gheaţa s-a spart, cine se duce pe copcă?

Astfel, gheaţa s-a spart, vorba faimosului Ostap Bender. Prăbuşirea regimului Putin este iminentă. Ruşii îi vor da papucii. Năruirea puterii sale ar putea însă să dureze în timp. Cu cât mai lungă va fi agonia, cu atât mai insuportabile vor fi convulsiile.


Totuşi, marea problemă a Rusiei e că ea nu mai vrea să suporte „verticala puterii”, dar nu poate încă să trăiască în democraţie. Iată de ce o eventuală liberalizare a sistemului politic din această ţară va provoca puternice reacţii adverse. Nu-i exclus chiar un proces rapid de dezintegrare.


Cu o economie toxicomană, dependentă de vânzările de gaze şi petrol, cu pierderea inevitabilă a poziţiilor dominante în exporturile de resurse energetice odată cu valorificarea imenselor zăcăminte de ţiţei din SUA, cu o criză demografică ameninţătoare, cu nordul Caucazului în flăcări, cu o deşteptare a musulmanilor tot mai numeroşi, Rusia se va răsturna în spărtura din gheaţa crăpată pe care a existat până acum. Disoluţia ei vesteşte şi falimentul coloanei a cincea de la noi. Se vor duce pe copcă actorii politicii de la Chişinău care se hrănesc încă din sechele sovietice şi prejudecăţile ocupaţiei ruseşti.


Nu vă vine a crede, pentru că încă nu vedeţi nimic? Simptomele unor maladii devastatoare, precum se ştie, nu ies deodată pe faţă, rămânând un timp imperceptibile.