Festivalul Ethno Jazz la a X-a ediție

 
Iată că festivalul internațional ”Ethno Jazz Festival”, inițiat de grupul ”Trigon”, în anul 2002, a ajuns la ediția a zecea!  Pe parcursul acestor ani pe scenele din Chișinău, Balți și Tiraspol au susținut peste 40 de spectacole  muzicale artiști din aproape 40 de țări ale lumii, venind din Europa, Asia, Africa, America de Sud și America de Nord.
 
Unele țări au fost prezente prin artiștii lor la aproape toate edițiile  –  Germania și Franța la câte 9 ediții, SUA – la 7 ediții,  Iar georgienii din grupul ”The Shin” au devenit prieteni fideli ai festivalului, evoluând la 4 ediții.
 
Pe lângă muzicieni la festival au fost invitați jurnaliști și critici muzicali, cum ar fi Virgil Mihaiu (Cluj), scriitor, critic de jazz, conferențiar la Academia de Muzică din Cluj, membru și colaborator la multiple organizații și publicații dedicate muzicii și director al Institutului Cultural Român de la Lisabona, sau Ludmila Osipova (Moscova), autor de programe muzicale la ”Radio Rossii” și director al ”Festivalului Internațional al Duetelor Pianistice”. Virgil Mihaiu a fost moderatorul mai multor ediții ale ”Ethno Jazz Festival”, inclusiv ediția aniversară din acest an.
 
Ediția 2011 a durat, ca de obicei, 4 zile, a cuprins opt spectacole (câte două pe seară) cu artiști din 15 țări și s-a desfășurat pe 22-25 septembrie în incinta Teatrului Național ”Mihai Eminescu”.  Cum era și normal la o ediție aniversară, absolut toate spectacolele au captivat  interesul publicului, așa că voi încerca sa le prezint pe scurt.
 
22 septembrie
În prima zi spectatorii au avut parte de o întâlnire cu un grup din Polonia, Futur Ethno, cu o componență care include atât instrumente tradiționale pentru jazz – pian, vioară, contrabas, baterie, cât și un DJ. Cel din urmă avea la dispoziție un calculator  și un pick-up cu discuri de vinil, cu ajutorul cărora pigmenta evoluția colegilor cu tot felul de zgomote si fraze de pe discuri, specifice mai curând muzicii de club. Dacă adevărații amatori de jazz au ascultat cu scepticism programul celor din ”Futur Ethno”, apoi reprezentanții generațiilor mai tinere au acceptat cu entuziasm această simbioză cu muzica modernă. 
 
Al doilea spectacol al serii a fost și mai neobișnuit.  Un pianist clasic din Austria – Roland Guggenbrichler - și trei vocaliști din Zimbabwe au alcătuit grupul ”MoZuluArt”, încercând să îmbine jazzul cu muzica clasică germană și cântecele populare africane...  Deosebit de controversate au fost interpretările în stil african a unor piese de Mozart... aducând la extaz pe unii și la enervare până la părăsirea sălii pe alții...  Totodată, cei trei vocaliști au făcut un adevărat show, cântând  și  la instrumente de percuție africane, dansând și comunicând activ cu publicul.

 
23 septembrie
Ce-a de-a doua seară de spectacol a fost deschisă de un duet de acordeoniști – Frank Marocco (SUA) și Daniele Di Bonaventura (Italia), care, în pofida îndoielilor  spectatorilor în privința componenței duetului și a vârstei înaintate a interpretului american (italian și el de origine), au cântat jazz adevărat cu o măiestrie și finețe greu de egalat. Și nu este de mirare – Frank Marocco este un acordeonist cu renume în SUA, a cântat cu Frank Sinatra, a participat la înregistrarea coloanei sonore a peste 40 de filme la Hollywood, inclusiv pentru  celebrul film ”Nașul”,  a cântat pe unul din albumele grupului Pink Floyd. 
 
În partea a doua a serii, un grup flamenco spaniolo-francez numit ”Jerez Texas” s-a prezentat și el într-o  componență mai neobișnuită – chitară clasică, violoncel și baterie, violoncelul preluând în unele momente funcția de solist, în altele de bas, iar uneori înlocuind a doua chitară.  Ritmurile fierbinți și tehnica interpretativă au fost foarte apreciate de către public.
 
24 septembrie
În cea de-a treia zi de festival spectatorii s-au întalnit cu o cunostință mai veche, pianistul elvețian Nic Bartsch Ronin și interpretul la bas-clarinet cu pseudonimul scenic SHA, venit și el din Elveția. S-a cântat muzică experimentală în care bas-clarinetul suna, ba ca un instrument de percuție, ba cum i se și cuvine în registrul de bas, ba se ridica la nivelul unui instrument solistic performant.  Pianistul a folosit tot felul de tertipuri pentru a face ca instrumentul său sa producă sunete cât mai neobișnuite –elastic băgat între corzi, corzi ciupite cu mâna sau un ciocănel cu care batea in diferite părți componente ale instrumentului.  Rezultatul – un val de ovații și chemări la bis.
 
A urmat un trio de muzică flamenco din Israel condus de Olier Baldi.  Maiestria interpretului, care cânta cu o perfectiune rară și o viteză de neînchipuit muzică de chitară în toate genurile în care se folosește acest instrument, a făcut ca sala să explodeze în ovații după fiecare piesă.
 
25 septembrie
Festivalul s-a încheiat cu un spectacol al grupului suedez ”Batucada Quartet”, condus de saxofonistul, flautistul,  pianistul și vocalistul Magnus Lindgren, secundat de trei muzicanți de excepție, dar (ca de obicei în ultima seară de festival) și de grupul ”Trigon”, în componența lărgită a căruia (pe lângă Anatol Ștefăneț, Dorel Burlacu, Sandu Arcuș și Gary Tverdohleb) l-am putut asculta pe bas-chitaristul Gheorghe Postoroncă, dar și pe invitații olandezi ai grupului – flautistul Mark Alban Lotz, chitaristul Paul Pallesen și vocalista Jodi Jilbert.
 
Au fost interpretate în special piese de pe ultimul (al optulea) album al formației ”Trigon”, numit ”Optimistic”,  lansat cu ocazia festivalului.
 
Ediția a X-a luat sfârșit, suntem în așteptarea ediției cu numarul XI...
 
arena