Despre CULOAREA viitorului PREȘEDINTE...

  Uite că-n sfîrșit, azi, 20 septembrie 2011 (Dragi Cititori, memorați această dată istorică!) a venit ceasul de apoi în politica moldovenească. A venit, nimeni altul decât momentul mult așteptat de noi toți, momentul scoaterii așilor din mînă, așa cum zice principalul jucător înrăit, Mihai Ghimpu. 

Curtea Constituțională se va pronunța dacă, Parlametul ar putea alege șeful statului printr-o lege organică, inferioară Constituției.

După două luni de tăcere, pe alocuri și terorizare a opiniei publice cu declarații de la tribune, cu alianțe formate și desformate, inventate de mințile "sănătoase" a politologilor și imaginația bogată a jurnaliștilor, după două luni de declarații ascuțite și războaie prin intermediul presei, liderii politici urmează să se suflece la mîini, să lase pilotatul avioanelor, dansatul la nunți, plimbările și să se apuce de lucru. 

În ceea ce urmează aș dori să vă propun, spre lectură, o trecere în revistă a situației în care noi ne aflăm. Voi începe cu protagoniștii principali ai poveștii mele cu zmei, cu cel mai văzut dintre toți, și anume cu: 

Vlad Filat

Pentru Filat am o stimă personală, și chiar, sincer să fiu, și o invidie a patriotismului acestuia. Chiar este un fenomen ‘domle. 

Imaginați-vă și voi, după ce presa internațională - un oarecare Wikileaks, a reușit dezarhivarea unor documente secrete ale SUA, noi, muritorii de rând din Republicuța Moldova, am reușit să vedem fața adevărată a fiecărui politician de la noi din țară.

Am văzut fața lui adevărată a lui Igor Dodon... acesta ar fi declarat ambasadorului american, că în 2009 cu un grup de 10 deputați comuniști ar fi fost gata să voteze pentru Marian Lupu la funcția de Președinte. 

Am văzut și fața lui Voronin, un „Comunist Provincial” care se teme de moarte de România, pe Plahotniuc, care încearcă, în stiulul său desigur, să facă afaceri în SUA. Despre secretul lui Lupu, din Moscova și „întâlnirea secretă” cu doi ruși de la hotel. 
Despre Ghimpu, că ar fi „apelat” la serviciile secrete americane. Despre toți! 

Dar uite, prietene, că acel blestemat site nu conține nici o informație compromițătoare despre premierul Vlad Filat. Nu mă crede-ți? Pe cuvântul meu, singur am verificat. 

Aici și s-a aprins acea lampă în capu-mi "bolnav". Uite-l! Am găsit acel fenomen. Acel politician și nu în ultimul rînd patriot impecabil. Numele căriua e Vlad Filat.

Dar, ce crede Vlad Filat despre alegerea șefului statului? Îmi amintesc eu, că anume Vlad Filat a fost prima persoană, care întoarsă din concediu, a dat asigurări, să dormim liniștiți, căci, chipurile, toamna asta, morți-copți, dar președinte vom avea. Au fost făcute declarațiile lui după o întâlnire secretă la vila lui Voronin, după cum vehiculau unii colegi jurnaliști, sau poate știe el, Domnul Filat, ceva ce noi nu știm, rămâne de văzut în cel mai scurt timp. Cert este un singur lucru, că pe capacitățile și patriotismul acetui om noi ne putem baza. El nu va trăda.... asta mi-a spus o doamnă zilele astea.

Următorul protagonist al scenei noastre, este nimeni altul decât cel mai experimentat la funcția de președeinte al Republicii Moldova, simplu, stimat și iubit de toți cetățenii nostalgici după salamul de 3 copeici din URSS:

Vladimir Voronin

Domnul Voronin, ca de obicei, sa manifestat în tot acest răstimp cu un calm de invidiat. De fapt el este singurul, care a rămas ferm pe pozițiile de acum doi ani. „Dar noi avem candidat la funcția de președinte. Cum cine? Doamna Greceanâi desigur” a susținut ferm acesta în fața camerelor de luat vederi, plus s-a și mirat, că jurnaliștii ăștia moldoveni cu memorie "scurtă" și-au permis să uite de faptul că PCRM-ul este un partid serios, care nu aruncă vorbe în vînt, a spus Greceanîi, Greceanîi și rămâne. Что за … 

Să ştiţi, cu toată critica şi gluma (aici serios) eu chiar un pic de stimă pentru stabilitatea acestui om, care atunci în 2009, chiar dacă nu-i ajungea un vot pentru a alege președintele, sa retras în opoziție, a dat cîrma celor mai tineri ca el.

Tot Vladimir Voronin este cel care s-a gîndit şi la soarta judecătorilor de la Curtea Constituţională. El a fost singurul, care a scris şi o scrisoare publică, întru susţinerea morală a acestora, ca să ia o decizie apolitică. „În aşteptarea unei decizii obiective, imparţiale şi în strictă corespundere cu Constituţia Republicii Moldova, Rog onorata Curte să primească asigurarea înaltei mele consideraţiuni.” Aşa îşi încheia răvaşul mîndria comuniştilor şi nu numai a lor. 

Dar care va fi următorul pas al domnului Voronin după pronunțarea Curții Constituționale? V-a merge acesta la un compromis cu Alianța de guvernare? Sau va menține mai departe propria candidatură a lui Greceanîi, lucru care la sigur ar duce la alegeri anticipate? Sau poate totuși va face coaliția PCRM – PLDM, ceea ce ar asigura, pentru următorii doi ani un președinte cu acte în regulă Republicii Moldova? Răspunsul la acestea și multe alte întrebări urmează să-l primim azi, după avizul Curții Constituționale.

Următorul om mare la care "poposește" cuvântul meu, e nimeni altul decât bine cunoscutul și văzutul de noi toți, candidaul din partea AIE, la funcția de președine al țării:

Marian Lupu

Din partea lui Marian Lupu, pe parcursul acestui răstimp de două luni pline de emoții și nesiguranţă am simțit o oarecare frică, teama unui copil de a-și pierde jucăria mult râvnită. Chiar dacă numele de familia al acetuia presupune o libertate completă, și o nesupunere totală, eu pe Marian Lupu l-am văzut în postură de orice, numai nu de lup. Acesta ba făcea câte-o declarație în stilul său, mai deocheată și plină de cuvinte frumoase cu mesaje scurte și seci, de genul la „măi băieți, hai să nu anticipăm lucrurile, că mie de acum și așa îmi tremură picoarele” ba cu-atacul unui lup strâns în ungher, așa pentru ași mai lărgi puțin strânsoarea. 

Pe de această parte a barierii, care am trecut acum, sunt acei artişti optimişti, care speră într-un aviz pozitiv al Curţii Constituţionale. Marian Lupu, este unul din persoanele care crede, mai bine zis speră în luarea acestei decizii de către înalta Curte. De fapt, nici nu are cum să nu spere omul, în joc este atît viaţa, cît şi visul lui: de a ajunge la cîrma Republicii. Iar pînă acum, acesta, a mers la atîţia paşi compromiţători, de a pleca din partidul mamă, PCRM, fondat de persoane apropiate lui, a stat un an aproape, fără nici o funcţie în stat, s-a luat de piept, indirect desigur, cu un oarecare Sergiu Mocanu, cu toată campania lui antimafie, şi acum, cum să rămînă fără premiul cel mare? Aşa ceva e inadmisibil. Lupu trebuie să fie preşedine! 

Ceea ce este destul de straniu, că acesta, chiar dacă este un diplomat destul de bun, și-a pierdut controlul, atunci cînd din nou a fost surprins, întradins sau din întâmplare, de jurnaliștii moldoveni într-un aeroport din Moscova. În toată ordinea de idei şi acţiuni a domnului Lupu, chiar nu se încadrează acest pas. Interesant, să fi mers acesta la Moscova, pentru a vorbi iarăşi cu acei doi ruşi misterioşi?

Și, nu într-adins lăsat la urmă, vine și cel de-al patrulea actor de pe scena teatrului politic din Moldova. Este cel care permanent a asigurat Alianța cu Betonul ei armat, pe alocuri cu fisuri, care se desfăce-n patru pentru a menține aceaiași alianță la guvernare, și nu din motiv că este "pîine albă" la conducere, dar pentru ca să nu ia tronul Moldovei iarăși comuniștii.

Mihai Ghimpu

Ce-mi place la Mihai Ghimpu, este rolul pe care acesta şi l-a atribuit în acest joc "colbuit". Este asemeni unui conciliator, ca furnicuţa ceea harnică, ba la verzi, ba la albaştri, mai aruncă ciment, mai pune apă, ba nisip, totul, ca betonul alianţei să fie cît mai durabil. E lucru bun, ar fi avut o carieră de succes în construcţiile şi ingineria civilă. 

Dar ce face Ghimpu? Ba îl „opreşte” pe Filat din zborul său, ba îl mai împinge pe Lupu, ba mai ascunde un „as” în mînecă. În tot acest candabalet, acesta se luptă se luptă într-una. Cu cine se luptă-i clar. Să nu avem comunişti! Să "moară" ei! Să dispară!

Ghimpu a uitat un lucru simplu: unde vrea el să ajungă, unde vrea să ajungă Moldova, şi nu în ultimul rînd dacă moldoveni-și doresc dispariţia comuniştilor de pe arena politică. 

Am vorbit despre cei care ne apără mîndria, se gîndesc la binele nostru şi ne duc vestea în lume, aş dori să-ncerc să-mi imaginez ce vrea un om simplu, de rînd. Și unde este locul nostru în această luptă?

Oare noi, oamenii de rînd nu dorim decît să avem ce pune pe masă, să mergem la lucru şi să venim de acolo, primind şi un salariu? Măcar aşa de sărbători. Oare pe mătuşa Ileana o interesează ce culoare are preşedintele şi dacă acesta poate pilota un avion? Cu ce am păcătuit, de suntem nevoiţi să asistăm la acest teatru politic murdar? 

Voi încheia acum un vers al poietului care a scris şi în română şi în moldovenească, cum ne-a mărturisit Mark Tkaciuk, Mihai Eminescu:

„Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Sergiu Bercaru

Администрация POINT.MD может не разделять точку зрения автора и не несет ответственности за высказанные мнения.