Teama de casatorie...

Intalnesc pe zi ce trece tot mai multe femei care nu vor sa se casatoreasca. Nu vor si pace. Vor cariera, vor mastere, vor zece facultati si cv-uri care sa li se intinda pe-un top de hartie A4. Treaca de la ele, accepta ocazional si un concubin, unele fac chiar si un copil. Dar pentru acestea toate maritisul a devenit ceva de-a dreptul jenant.Daca pana in urma cu cativa ani alergam barbatii in speranta ca ne va lua vreunul de nevasta, acum vad cum fug femeile. De biserica si de starea civila. Fiindca asociaza casnicia in mod involuntar cu coada cratitei, spalatul sosetelor si schimbatul scutecelor, iar barbatul cu un soi de asupritor meschin. In mod cert frica isi are originile adanc inradacinate in viata de familie a mamelor, bunicilor si strabunicelor care s-au vazut nevoite sa isi traiasca viata dupa reguli care au ramas valabile de la instaurarea patriarhatului incoace. Fiecare dintre aceste “grozave” femei de cariera si-a promis la un moment dat ca nu va ajunge niciodata dependenta de un barbat. Iar frica de aceasta dependenta a luat forma fricii de casatorie.Imi doresc ca fiecare mare iubire sa sfarseasca intr-o nunta ca-n povesti. Si spun “sa sfarseasca”, desi suna de-a dreptul tragic, pentru ca am folosit ani de-a randul aceasta exprimare fara sa realizez ceea ce spuneam. Lupta pentru cucerire si iubire nu trebuie sa ia sfarsit odata cu nunta – caci la acest sfarsit ma gandeam eu. Aveam impresia ca dupa nunta ajungi pe un taram al fagaduinteti care iti garanteaza iubirea neconditionata a sotului tau. Iar tu te poti baza pe aceasta iubire indiferent de context, dar tocmai aceasta siguranta iti provoaca plictiseala, iar plictiseala este primul simptom al divortului. Casatoria nu inseamna insa nici dependenta, nici siguranta. Femeia care priveste astfel maritisul va ajunge fara doar si poate la coada cratitei unde va suci polonicul in timp ce barbatul isi face de cap cu amanta.Un alt motiv pentru care femeia zilelor noastre se teme de maritis este chiar nunta. Sirul de bunici care insista asupra unui miliard de traditii rasuflate, straduinta cu care parintii si socrii vor sa se asigure ca orice detaliu al nuntii va functiona exact cum isi doresc ei, galagia lautarilor, chinul de a impaca doua, trei sau chiar mai multe generatii care ar trebui sa se distreze sub acelasi acoperis, primaria, biserica, restaurantul, meniul, tortul, invitatii... auzi, dar nu-i mai bine sa ramanem noi necasatoriti?Dar nunta ar trebui sa fie unul dintre cele mai frumoase evenimente din viata unui om. Iar eu cred in continuare, indiferent cat de multe femei aud bombanind, ca nunta ar trebui sa existe si ar trebui sa ne bucure. Fiindca este un moment in care sarbatorim dragostea si facem o promisiune de fata cu toti cei pe care ii iubim. Nunta este un acord intre mire si mireasa care isi promit reciproc ca vor face tot posibilul pentru fericirea lor. Iar acest acord este mai pretios decat toate actele pe care vor semna vreodata.