Telefonul Moscovei compenseaza lipsa tratatului cu Moldova

Somnul diplomatiei naste monstri. Iar criza de proiect in care se zbate astazi Chisinaul nu pare ca face exceptie. Fraza cea mai des vehiculata astazi in discursul oficial este aceasta: „Problemele in relatiile noastre cu Romania tin exclusiv de elaborarea si semnarea a doua acorduri – Tratatul de baza privind relatiile moldo-romane si Tratatul de Frontiera. Nesemnarea acestor doua acorduri demonstreaza faptul ca Romania nu recunoaste Moldova ca tara independenta si suverana”.Lipsa tratatelor nu inseamna nerecunoastereStilul ritos nu tine insa loc de logica. Sofismele sunt la ele acasa in aceasta formula si cotele falsului, monstruoase. Caci, nesemnarea respectivelor documente, nu indica, in nici un caz, ca „Romania nu recunoaste Moldova ca tara independenta si suverana”. Inseamna, doar, ca Romania nu are in acest moment cu R. Moldova relatii care sa se concretizeze intr-un tratat. Atat si nimic mai mult! E un fapt normal si deloc unicat. Daca am duce logica Chisinaului mai departe ar rezulta ca perioade intregi de timp, statele europene, si nu numai, au trait si traiesc „fara sa isi recunoasca independenta si suveranitatea” unul altuia. Ceea ce este nu doar neconform cu dreptul international, dar de-a dreptul ridicol.Un tratat se semneaza de doua partiUn tratat nu este un document pe care, cu capul in nisip, o parte il redacteaza, il duce celeilalte sa il semneze si, daca aceasta nu o face, incepe sa se isterizeze ca o Coana Chirita cu voce grava. Un tratat e ca un tangou: se „danseaza” in doi. Adica devine – daca devine! – expresia unor relatii care exista – daca exista! - la un moment dat intre doi parteneri. Daca nu dansam, nu inseamna ca nu ne recunoastem. Inseamna, doar, ca nu dansam. Din varii motive. Si punct. Vom dansa, poate, maine sau poimaine, caci daca dansam acum riscam sa ne calcam violent pe bombeuri. Relatiile dintre Romania si R. Moldova sunt astazi blocate. De aceea este blocat si tratatul. Si nu pentru ca Bucurestiul nu ar recunoaste „independenta si suveranitatea” unui stat a carui independenta a recunoscut-o... primul! Si asta dincolo de tratatele existente si in uz, precum cel din 1961 (care, in paranteza fie spus, face referire si la cel din 1947).Romania pe rol de Armata a XIV-a?Dar enormitatea acuzei mai sus-mentionate este evident cunoscuta si la Chisinau. Numai ca nu asta este miza. Repetand ostentativ aceasta fraza, diplomatia de acolo nu face decat sa caute un tap ispasitor. Adica vrea sa deturneze sensurile discutiei despre trecutul recent si viitorul imediat al celui mai sarac stat din Europa si care a ratat in realitate multe dintre tintele pe care si le-a propus. Iar acest tap ispasitor trebuie sa fie – cum altfel? - Romania. Nu guvernarea propriu-zisa din R. Moldova, nu elitele de la putere, nu partidul majoritar, nu Federatia Rusa cu trupele ei din Transnistria transformate de discursul prezidential, strategic, (doar) in „clici mafiote”. Ci, Romania! De parca lipsa tratatului a impiedecat trupele ruse sa plece din Transnistria, a intarziat implementarea Planul de Actiuni cu cel putin un an, a saracit populatia, a golit Moldova, a pierdut procese la CEDO, a blocat justitia, a generat si perpetuat coruptia sau a imbinat spatiul mediatic cu televiziuni neeuropene.Telefonul Moscovei compenseaza lipsa tratatuluiLa 11 aprilie 2008, Presedintele Voronin s-a intalnit la Tighina cu Igor Smirnov, dupa 7 ani de neglijare reciproca. Au discutat despre perspectivele reglementarii conflictului transnistrean. Dupa aproximativ o luna, Presedintele Parlamentului Marian Lupu s-a intalnit la Bruxelles, neoficial, cu „presedintele” Sovietului Suprem de la Tiraspol, Evgheni Sevciuk. In nici una dintre aceste intalniri, problema tratatului cu Romania nu a fost ridicata. Mai mult, chiar intalnirile insele au fost posibile – cu ajutorul telefonului domnului Lavrov - in lipsa unui tratat de baza sau de frontiera. Cu ocazia celor doua intalniri, ideea abundent vehiculata, dupa care lipsa tratatului este principala cauza a dezghetarii conflictului transnistrean, a iesit definitiv din uz.Doua mize ale tratatului cu MoldovaIn fapt, sunt doua. Prima este una strategica. Tratatul trebuie sa fie expresia unor tipuri de relatii intre cele doua state. Si aici exista doua viziuni. Una, bazata pe comunalitatile evidente dintre cele doua maluri, spune ca relatiile Bucurestiului cu Chisinaul trebuie sa fie speciale, unice si dincolo de sunetul sec si impersonal al unui tratat de baza. A doua viziune spune ca relatiile cu R. Moldova trebuie sa fie, in principiu, analoge cu relatiile pe care Romania le are cu oricare alta tara, fie ca se numeste Portugalia, Slovenia, Chile sau Noua Zeelanda. Miza strategica este aceasta: care dintre cele doua viziuni va prevala in tratat si cine la Bucuresti isi va permite sa rupa firul diplomatiei romanesti, din 1992 incoace, impunand cea de-a doua teza? A doua miza este una conjuncturala. In toiul campaniei electorale de la Chisinau (parlamentare in martie 2009), a semna un tratat inseamna a intra in corul sustinatorilor actualei guvernari sau majoritati parlamentare deasupra carora troneaza mana de fier, inmanusata in catifea, a presedintelui Voronin. Si in acest caz intrebarea este aceeasi: cine, la Bucuresti, Bruxelles sau Washington doreste cu adevarat asa ceva?