g. bacovia

Altfel Omul incepuse sa vorbeasca singur...Si totul se misca in umbre trecatoare -Un cer de plumb de-a pururea domnea,Iar creierul ardea ca flacara de soare.Nimic. Pustiul tot mai larg parea...Si-n noaptea lui amara tacuse orice cant, -Si-nvinetit de ganduri, cu fruntea in pamant,Omul incepuse sa vorbeasca singur...