Cat de des revenim la istoria machiajului?Stilistii recapituleaza cele mai importante modele de machiaj ale ultimei sute de ani. Am incercat sa surprindem expresia lor nostalgica printr-o incursiune in lumea frumusetii, marcata si ea de grabnica alunecare a timpului. Anii ’20Iti amintesti imaginile alb-negru cu actrite celebre ale perioadei clasice de la Hollywood? Cu siguranta ai observat farmecul lor aparte, extravagant, misterios, desprins parca dintr-o lume magica. Marlene Dietrich, Greta Garbo sau Jean Harlow sunt cateva nume reprezentative pentru canoanele frumusetii din anii ‘20-‘30. In aceasta perioada punctul de atractie al machiajului este gura, vopsita cu rujuri in nuante inchise, de la culoarea murei la aceea a visinei putrede. Obligatoriu este gloss-ul, ochii raman aproape nemachiati, putin rimel si cateva urme de gri-argintiu completand suficient expresia feminitatii.Anii ’40Tendintele modei ‘40-’50 se manifesta in principal ca o continuitate a perioadei precedente, adaugand cateva elemente in plus. Muzele vremii sunt personaje ca Marilyn Monroe sau Katharine Hepburn. Punctul de atractie al machiajului ramane gura, de aceasta data vopsita in culori de rosu intens (capsune sau cirese). Rujul e mat, fara nici un fel de sclipire. Pentru a rezista mai mult timp, aplica-l de doua ori, dupa prima aplicare folosind un servetel absorbant. Fondul de ten trebuie sa fie in culori palide (roz-bej deschis). Machiajul ochilor se accentueaza folosind mult rimel, chiar gene false si fard de pleoape in culori cenusii (nesidefate). Anii ’60“Swinging Sixties” inseamna o adevarata explozie. Stilul Brigitte Bardot e luat ca model: domina accentuarea ochilor. Alt exemplu ar fi stilul nu mai putin celebrelor Audrey Hepburn, Natalie Wood sau Grace Kelly. Se folosesc farduri puternice (gri, albastru, turcoaz) si se completeaza machiajul cu eyeliner, rimel sau gene false. De aceasta data se evita colorarea buzelor in nuante intense. Se prefera culorile naturale insotite de luciu. Tenul trebuie sa suporte expresia “agresiva” a ochilor, prin urmare va fi machiat cu fond de ten mat si bej.Anii ’80Extravagantul deceniu al optulea impune o singura conditie: stridenta culorilor. Farduri puternice pentru ochi (intre care si auriu), rimel, fard de obraz (roz, caramiziu), dupa modelul Joan Collins sau Elizabeth Taylor. Pe buze se aplica rujuri deschise, de la culoarea caisei la oranj intens.Anii ’90Tendinta purista se mentine din aceasta perioada pana in prezent. Obrazul femeii trebuie sa exprime naivitate si puritate. Acest tip de imagine se obtine prin utilizarea fardurilor in culori naturale, aplicate discret. Se evita eyeliner-ul, iar rimelul se aplica cu economie. Si rujul respecta regula fardului de pleoape astfel incat, aplicat cu moderatie, confera un aer de prospetime, gen de imagine promovat de supermodele celebre ca Cindy Crawford, Claudia Schiffer, Kate Moss sau Adrianna Lima.Moda pleaca, moda vine: fiecare sezon nu face altceva decat sa preia anumite tendinte apreciate cu o decada-doua in urma, celebrand ca element de noutate nu procedeurile in sine de machiaj, ci chiar inaintarea in varsta a acestuia, fapt ce aduce cu sine noi interpretari.
da interesant o citit shineva tema asta?
la om frumos si kior ii sadi ghini!
eu ba asta as pune ka deskrierea temei
Istoria produselor cosmetice
Transformarea infatisarii prin folosirea produselor cosmetice a aparut inca din cele mai vechi timpuri. Prima atestare arheologica este din 4000 i.Hr. in Egiptul antic. Uleiurile si parfumurile au fost folosite pentru ritualuri stravechi. Egiptenii si grecii aristocratii aplicau pe fata minerale pentru a evidentia trasaturile. Romanii foloseau parfumuri pe baza de ulei in baie si chiar pe arme.
Parfumurile pe baza de alcool au aparut in Orientul Mijlociu si au fost aduse in Europa de cruciati in secolul 13. Arta crearii unor noi parfumuri prin amestecarea ingredientelor s-a dezvoltat in Franta secolului 17. Parfumuri naturale erau create din flori, radacini, fructe, scoarta de copac. Era o munca laborioasa care necesita cantitati uriase de materie prima pentru a extrage cantitati infime de parfum. Din secolul 19 munca s-a usurat prin aparitia proceselor chimice.
Timp de multe secole, pana in secolul 19, un agent de albire era folosit pentru fata, compus din carbonati, hidroxid si oxid de plumb. Acesta cumulat in organism cauza numeroase probleme psihice si chiar provoca paralizie sau moarte. Alte produse ca fardul de pleoape, rujul si pudra erau compuse din produse toxice.
Deodorantele si antiperspirantele au aparut in 1890 avand ca si compus activ clorura de aluminiu ce provoca iritatii, inlocuita in 1940 de clorhidrat de aluminiu care mai este folosit si astazi. Industria cosmetica a avut o crestere substantiala la inceputul secolului 20. Prin publicatii femeile erau informate ca dietele, cosmeticele si exercitiile fizice le vor face mai atractive. Totusi, folosirea de cosmetice era asociata cu prostituatele, mai ales ca regina Victoria le declarase vulgare, nepotrivite si acceptabile numai pentru actori.
Probabil, cel mai important eveniment din industria cosmeticelor a fost aparitia cinematografului si a filmelor color mai tarziu. Actrita Theda Bara a facut senzatie cand a aparut pe marile ecrane machiata puternic. Primul Razboi Mondial a oferit femeilor independenta finaciara, prin micsorarea numarului de barbati, ducand la cresterea cifrelor de afaceri ale companiilor de cosmetice. In 1927 a aparut solutia de permanent, ceea ce a usurat procesul de transformare de look, parul ondulat fiind la moda in acele vremuri.
Hollywod-ul a adus pielea bronzata in prim plan. Reclamele au inceput sa apara si industria cosmetica a inflorit, ajungand in zilele noastre la cifre de multi-miliarde de dolari. Dintre marile companii, cea mai veche este L'Oreal, fondata de Eugene Schueller in 1909. Au urmat apoi companii ca: Elizabeth Arden, Helene Rubinstein, Max Factor din 1910. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial au aparut Revlon si Estee Lauder.
Cum construim o spranceana perfecta
Baza sprancenei (partea mai grosa) trebuie sa inceapa din dreptul unei linii imaginare trasate pe langa baza nazala, in sus spre interiorul ochiului si care urca spre frunte. Spancenele care trec peste linia imaginara spre interior inaspresc aspectul fetei; cele care sunt mai scurte creaza un aspect caraghios.
Spranceana trebuie sa se termine in dreptul unei linii imaginare trasate de la baza nazala spre exteriorul ochiului. Daca se alungesc peste linia imaginara, imbatranesc si inchid unghiul ochiului (care are rol de a lumina si intinerii aspectul fetei).
Corpul sprancenei se imparte in trei sectiuni egale: primele doua incepand de la baza spranceni au de regula aceeasi grosime (uneori usor mai ingusta spre capatul sectiunii a doua) si o linie usor ascendenta. Cea de a treia sectiune are forma ascutita si o linie usor descendenta.
Sprancenele care au aceeasi grosime, pe toata lungimea lor, par creionate si ne-naturale. Pastreaza baza sprancenei mai groasa si incepe sa ingustezi din corpul sprancenei abia dupa ce te apropii de curba sprancenelor si mai ales dupa ce o depasesti.
Curba sprancenelor trebuie pozitionata intre cea de a doua si cea de a treia sectiune si va fi accentuata cat sa poata incapea "sub ea" un cerc cu diamentrul egal cu cel al irisului.
Daca accentuezi curba sprancenelor prea mult, capeti un look agresiv ori vei parea tot timpul mirata, nedumerita, "pierduta in spatiu", daca nu arcuiesti spranceana suficient ochiul primeste umbra sprancenei si arati trista.
Baza sprancenei (limita sa inferioara, punctul cel mai jos aflat spre interiorul ochiului) si capatul sprancenei (limita sa exterioara, varful sprancenei orientat spre tampla) trebuie sa se afle de regula pe aceeasi linie imaginara care le uneste (uneori varful spranceni poate sa se afle deasupra liniei imaginare cu putin).