Despre soarta unui basarabean in Romania...

Cu regret, multe autoritati occidentale si romane mai colaboreaza cu comunistii de la Chisinau: o stiu din experienta proprie. E vorba de coruptie, tampenie, dar nu numai.... Din alt punct de vedere, am fost ajutat de multi romani, oameni de treaba, carora le sunt recunoscator.In ce priveste trecutul, puteti citi:http://www.evenimentulzilei.ro/articleprint.php?artid=28028314 Noiembrie 2006Singurul supravietuitor al lagarului de la Targu-JiuUn basarabean refugiat in Romania povesteste cum a scapat de "repatrierea" fortata in Moldova sovietica.Valentin Nastase s-a nascut in 1932 in Basarabia, judetul Soroca, localitatea Gura Cainari, intr-o familie de chiaburi. Cel putin asa a fost considerata familia Nastase in anul 1940, dupa intrarea Armatei Rosii in Basarabia.Sovieticii le-au confiscat bunurile, iar capul familiei, fost primar si sublocotenent in rezerva in Armata Romana, a fost arestat sase luni, si apoi deportat in Siberia. "Nu l-am mai vazut de atunci", spune Valentin Nastase, dupa care tace si priveste in gol un minut. Dupa ofensiva Armatei Romane din 1944, copilul de atunci impreuna cu mama lui s-au intors si au reusit sa-si refaca gospodaria, cu imprumuturi de la banca. "In ‘44 au venit din nou rusii. Atunci ne-am pus problema supravietuirii si a trebuit sa plecam de tot", spune Nastase. Au plecat in Romania si au ajuns in lagarul de la Targu-Jiu. Din lac in putNimerisera din lac in put: guvernul Petru Groza colabora cu sovieticii, in baza Conventiei de armistitiu din 12 septembrie 1944, pentru deportarea basarabenilor. In total, cateva zeci de mii de basarabeni, din cei 300.000 refugiati in Romania, au fost "repatriati" dupa razboi. "Nu este o cifra exacta pentru ca a existat o complicitate din partea statului roman de a nu-i da pe mana rusilor macar pe unii dintre refugiati. Este vorba mai ales despre cei care erau foarte bine pregatiti. De exemplu, din peste 10.760 de invatatori, s-au intors in Basarabia doar 1.196", ne-a declarat Nicolae Videnie, cercetator la Institutul pentru Istorie Recenta din Bucuresti. "Sunt singurul supravietuitor al lagarului de la Targu-Jiu. Armata sovietica a deportat oameni din Romania cu sprijinul si complicitatea statului roman. Un act de violenta impotriva cetatenilor romani. Spuneti-i cum vreti, eu nu am cuvinte pentru asta", afirma Valentin Nastase.Doua luni de bejenieRefugiatii din judetul Soroca se puteau repatria doar in judetul Gorj. Asa se hotarase atunci. Au facut doua luni pana la destinatie, cu o caruta. Pe drum, neincredere, dar si multa bunavointa. "In Vrancea, m-a trimis mama cu o galeata sa fac rost de apa. Un om m-a luat la el in pivnita si mi-a dat o galeata cu vin. Apa nu avea. In Mihailesti - Arges, am stat la familia invatatorului Popescu. Ne-a gazduit doua saptamani, ne-a dat de mancare si loc de dormit. Era in perioada Pastelui. In Gorj au ajuns in iunie ‘44. S-au oprit in prima comuna, Polovragi. "Am zis ca ne stabilim acolo", isi aminteste Nastase. Incepusera sa se descurce. "Eu terminasem patru clase si mama m-a sfatuit sa ma duc la Liceul "Tudor Vladimirescu" din Targu-Jiu", spune barbatul. Dar povestea era departe de final. "Intr-o seara, la Polovragi, a venit cineva de la jandarmerie si ne-a spus ca in cateva ore sa ne strangem ce lucruri avem si sa ne prezentam la Targu-Jiu, ca urmeaza sa fim repatriati", isi aminteste Valentin Nastase. Au fost dusi intr-un lagar amenajat intr-o scoala, langa prefectua. "Statul roman ne promisese, echivalent in banii de azi, cate 15 milioane la cei sub 14 ani si vreo 30-40 de milioane la cei peste 14 ani daca ne inscriam pe listele pentru repatriere. In plus, ne dadeau si bonuri de masa la un restaurant destul de bun, "Carol" se numea, unde era orchestra la pranz si seara." Propunerea era tentanta. Nastase isi mai aminteste ca au existat chiar cazuri de asa-zise familii de refugiati care au afirmat ca si-au pierdut actele, dar ca vor sa se intoarca. Luau banii, apoi dispareau. "Tinere, o sa devii un adevarat cetatean sovietic"In fiecare saptamana pleca spre Basarabia o garnitura de tren cu vreo 30 de vagoane de marfa. In fiecare, erau cate doua familii, fiecare cu lucrurile lor. In trei luni, cam 1.500 de persoane au fost "repatriate". "Noi nu ne-am inscris pe liste, stiam ce inseamna "bunavointa" sovietica. Am fost chemati in fata comisiei. Colonelul rus Popov, care controla de fapt lagarul, a intrebat-o pe mama de ce nu vrem sa fim repatriati, de ce nu luam bani. Mama i-a zis in fata ca, in 1940, sotul i-a fost deportat si nu a mai auzit nimic de el. Colonelul a scrasnit din dinti. M-a luat de umar si mi-a spus: "Tinere, in scurt timp o sa devii un adevarat cetatean sovietic". Dupa ce l-am refuzat, a fost furios. Biata maica-mea plangea, mi-a zis ca ii este frica sa nu cumva sa iau eu banii promisi, pentru ca nu m-ar putea lasa singur, si vom ajunge amandoi in Siberia." Ultimii ramasi in lagar au fost Valentin Nastase si mama lui. "I-am dus pe ultimii oameni la tren. Plangea toata lumea." Ceea ce ii convingea si mai mult ca lucrurile nu sunt deloc frumoase era faptul ca niciunul dintre cei repatriati nu trimitea scrisori. Intr-o seara, s-au inteles cu paznicul lagarului si au fugit. Libertatea era insa departe. Complicitatea romanilorA existat totusi o complicitate a romanilor care i-au "salvat", cand au putut sa o faca, pe basarabeni. De exemplu, profesorii de la liceul din Targu-Jiu, care l-au rechemat la finalul anului pentru teze si l-au ajutat sa treaca de examene. "Cand am intrat in clasa, a fost un moment care ma emotioneaza si acum. Toti colegii s-au ridicat in picioare si m-au aplaudat", spune barbatul si lacrimeaza. Valentin Nastase a terminat liceul in 1948, dupa abdicarea regelui. A intrat la Scoala de Arte si Meserii Polizu din Bucuresti, la sectia prelucrarea lemnului, a terminat scoala la Arad, s-a inscris la Facultatea de Exploatare si Industria Lemnului Bucuresti si a terminat studiile la Brasov, unde a ajuns profesor la Industria Lemnului. Basarabeanul nu s-a mai intors niciodata in Soroca natala. "Au fost niste prieteni. Le-am zis sa faca o poza casei noastre, care era in apropierea soselei Balti-Soroca, sa vedem ce a mai ramas din ea. Ne-au spus ca acolo nu mai e decat camp cultivat. Asa ca nu ne-am mai dus nici macar in vizita. Mama a murit fara sa mai vada locurile alea. Acum, acasa este Brasov", mai spune el.SOARTA"Probabil asa as fi ajuns si eu"Valentin Nastase a aflat mai tarziu ce s-a intamplat cu cei "repatriati": cum au trecut Prutul, li s-au luat toate lucrurile, inclusiv cele cumparate cu banii primiti de la statul roman. Li s-au dat in schimb doua galeti, una pentru nevoi personale si una cu apa. Apoi au fost inchisi in vagoane pe care era scris mare "Vraghi noroda", adica "Dusmanii poporului", si au fost trimisi la munca silnica in nordul Siberiei sau la construirea unor sisteme de irigatii in Turkmenistan. "In 1990, am fost si eu in Turkmenistan. Cumnatul meu lucra la o firma Arccom, care construia utilaje pentru extractia gazelor in acea tara. Mi-a facut si mie invitatie, avea nevoie de cineva care cunostea limba rusa", spune Nastase.A ajuns in localitatea Mar, la baza Satlac, unde se construia un oras. N-a gasit niciun semn, nicio urma a lagarelor. Singurul semn l-a aflat unde nu se astepta."Erau cinci grupe de cate zece grupuri sanitare, pe care erau scrise numele celor care au fost pe acolo. Si am aflat ca acolo a fost un lagar de munca. Nimic altceva nu lasa sa se vada ca acolo au fost 2.500 de oameni". A intrebat in stanga si-n dreapta, daca stia cineva ceva de lagar. Nimeni nu stia sau nu voia sa-i spuna. "Abia intr-o localitate vecina, Ionathan, mi-a spus cineva ca ar fi un om care stie mai multe. M-am intalnit cu el, era basarabean, avea 70 de ani. Dar i-a fost teama sa vorbeasca cu mine. Era unul dintre cei deportati de armata sovietica in anii ‘40. Probabil asa as fi ajuns si eu, un adevarat cetatean sovietic", mai spune Valentin Nastase. Valentin Nastase