9 MAI: CUCERIREA INDEPENDENTEI ROMANIEI

„ O lacrima si o cununa de stejar nu sunt insa destul pentru acest mormant. Sa nu plangem si sa nu impletim cununa daca nu ne aducem aminte ca avem mari si grele datorii catre cei cazuti in lupta” (M. Eminescu)Diana IanePE 9 MAI 1877, Parlamentul tarii proclama „Independenta absoluta a Romaniei”, profitand de o conjunctura politica favorabila. Cu unanimitate de voturi, decizia primeste consacrarea oficiala. Dar de aici si pana la recunoasterea independentei de catre marile puteri drumul este lung, strajuit de miile de eroi morti, umbrit de rapirea pentru a doua oara a Basarabiei de catre „aliatul nostru”, Rusia, iar, la capatul drumului o noua surpriza pe care ne-o rezerva Europa: conditionarea recunoasterii independentei de impamantenirea evreilor care migrasera la noi. Ca si in cazul unirii lui Mihai Viteazu, opinia publica europeana nu ne este favorabila, ba mai mult, ziarele din Budapesta titreaza „numai printr-o ocupatie austro-ungara se pot asigura interesele de stat ale Romaniei”. Tarile din Balcani primesc cu entuziasm vestea, dar marile puteri occidentale sunt rezervate, asteptand sa se pronunte in cadrul negocierilor viitoare de pace.