Patimile lui Hristos

De Paste am mincat oua si Mel GibsonIn noaptea de Paste am vazut pentru prima oara „Patimile lui Iisus“, regizat de Mel Gibson. La vremea aparitiei in cinematografe asistasem de pe margine la comentarii si retinusem indignarea multor intelectuali pe care ii respect in privinta excesului sanguin al scenelor, a evacuarii spiritualitatii Evangheliei in favoarea unui spectacol excesiv de violenta carnala. Obiectia principala era ca Mintuitorul in viziunea lui Mel Gibson este un personaj extras din filmele cu cafteala americane, un pretext de propaganda ieftina, bun de stors lacrimi si emotii intense, din ochii coafezelor. Am vazut filmul si mi-e teama ca nu pot fi de acord cu aceste opinii care desfid ecranizarea lui Gibson. Poate ca motivele profunde ale acestei convingeri sint greu de expus in textul scurt al unei cronici tv, dar voi incerca sa va ofer o idee sumara asupra lor. Uitindu-ma la televizor in aceste zile am observat o extrema ignoranta a publicului larg in privinta textul biblic. Crestinismul este un fel de folclor edulcorat in care traditii pagine si iesurasi de ciocolata se amesteca haotic in minti pentru care Dumnezeu e „o forta“, iar Pastele un prilej de imbuibare si shopping desantat. Mi-e teama ca o ecranizare a intregii Biblii n-ar fi o idee rea. In al doilea rind, repulsia fata de violenta, atit de prohibita in imaginarul postmodern al credinciosului de supermarket, nu are nici o legatura cu istoria adevarata a omenirii. Sa ma iertati, dragi contemporani care lesinati cind vedeti o picatura de singe, dar istoria reala este un carnagiu de nedescris. Iar cine isi imagineaza ca drumul Golgotei a fost o promenada spirituala se insala amarnic. Alin Ionescu/ acasapunctro* * *stiu ca nu e stire, dar dupa cum suntem inca in perioada sarbatorilor de pasti m-am gandit ca putem discuta filmu, actorii, subiectu...