Satul Moldovenesc

Constantin TanaseFostul sat moldovenesc s-a transformat dintr-un miracol intr-o monstruozitate… Toata fosta frumusete a satului moldovenesc a fost nimicita de noul val de „civilizatie”, venit peste noi, ori transformata in kitsch. A fost „simplificata” sau lichidata cu totul o „dramaturgie” milenara a satului, incepand de la obiceiurile de nunta si terminand cu cele de inmormantare - cat a mai ramas ca bocitul mortului sa nu se faca de cei apropiati, ci de bocitoare profesioniste, aduse de pe la vreun SRL din Chisinau, care-l vor boci pe mort ruseste, pentru ca bocitoarele care stiu limba (bocitul) de stat au plecat la munci in Italia?... Grotesc? Da. Neverosimil? Nu!Cine are marele interes ca acest sat, in forma lui actuala, sa fie conservat, si nu numai conservat, dar si... dezvoltat in continuare? Si de ce, in ce scop? Actualul sat moldovenesc a devenit ostaticul propriei sale psihologii si filozofii. E un adevar axiomatic faptul ca taranul este conservator - satul in general este conservator. A fost o perioada cand acest conservatorism s-a manifestat ca un factor pozitiv, ca un scut protector in fata strainilor. Faptul cu adevarat miraculos ca Basarabia, fiind ocupata de rusi in 1812, in conditiile unei politici feroce de deznationalizare, si-a pastrat si dupa o suta de ani limba si fiinta nationala il datoram anume satului. Basarabia a fost si este o regiune agrara si R. Moldova de astazi este o tara a satelor. Noi nu observam ca aceste sate refuza civilizatia si s-au transformat dintr-un factor de progres intr-o frana a dezvoltarii si modernizarii. Dupa disparitia URSS si proclamarea independentei R. Moldova, „satele si sloboziile liberate”, cantate la inceputul anilor ’90, au redevenit „rosii”, „nostalgice” dupa fostul regim, care le asigura dreptul de a fura de la colhoz, de a face si a vinde vin cu apa, de a primi la timp o pensie ce le satisfacea un minimum de viata rudimentar. Astazi, satul moldovenesc este o adevarata oaza a comunismului, la carma lui, pe post de primari si consilieri, revenind fosta elita nomenclaturista - presedintii de colhoz, secretarii de partid, brigadierii…Intr-un cuvant, satul moldovenesc de astazi este o adevarata mina de aur electorala pentru comunisti - el voteaza comunismul, partea cea mai luminata a satelor fiind plecata la munci peste hotare, si este patul germinativ al moldovenismului si al antiromanismului. Satul traditional a fost distrus, iar actualul regim comunist doreste sa transforme definitiv ceea ce a mai ramas intr-o biomasa indoctrinata, ostila progresului si civilizatiei. Cand comunistii vorbesc despre „programul de dezvoltare a satului moldovenesc”, au in vedere anume acest obiectiv - o biomasa rosie indoctrinata, refractara, o „civilizatie” care conserva „limba moldoveneasca”, „natiunea moldoveneasca”, „biserica moldoveneasca”, „stilul vechi moldovenesc” s.a.m.d. Comunistii stimuleaza pastrarea acelui mod de viata „ca la noi, la moldoveni”, care insemneaza sate fara drumuri asfaltate, closete din bete de rasarita in fundul gradinii, case fara ziare si carti - poate, doar, un televizor care prinde numai „M-1”… Acest sat a devenit o frana in dezvoltarea si modernizarea Moldovei si cat va exista acest sat, va exista si acest stat, asa cum e el astazi!Cuiva poate sa i se para radicala si extremista solutia ce se impune, dar asta e: acest sat nu trebuie dezvoltat, ci distrus si pe temelia lui sa fie cladita o alta civilizatie rurala - o Moldova rurala urbanizata si intelectualizata prin elementul autohton progresist, neindoctrinat, europenizat. Stoparea migratiei, pastrarea genofondului, industrializarea satului, „internetizarea” lui, accesul la informatie s.a.m.d. sunt primele conditii pentru salvarea Moldovei. Iata de ce, cand vorbim despre salvarea satului moldovenesc, trebuie sa raspundem clar la intrebarea: dar care sat moldovenesc dorim sa-l salvam? Cel nascator de civilizatie si progres sau cel nascator de comunism?(C.T.)