cred ca aici se poate discuta despre

La pasapoarte, umilinta fara leac•autor: Alina GutuSangele iti urca la cap. Simti cum te cuprinde disperarea, o furie nebuna, de iti vine sa spargi totul in jur. La fel si cel de langa tine, si cel din fata, si cel de la urma cozii. Nu, nu e un citat din „Rascoala” lui Rebreanu. E disperarea care te apuca atunci cand ajungi la o sectie de pasapoarte. S-ar putea spune ca aglomeratia de acolo a devenit atat de nociva pentru sanatate incat pe unii ii apuca durerea de cap doar cand se gandesc ca trebuie sa-si schimbe actele de identitate. Asta mi s-a intamplat si mie sambata trecuta cand am mers la sectia de pasapoarte din raionul Anenii Noi (acolo unde inca sunt domiciliata, din pacate) pentru a-mi schimba buletinul si pasaportul dupa numele de familie al sotului. Nu, nu am mers cu intentia de a scrie acest articol. De aceea nu aveam la mine dictafon si/sau vreun aparat de fotografiat. Am mers ca un simplu cetatean al RM pentru a-mi rezolva o „problema”. „Po-russki ne mojesi govoriti?!” Chiar daca era sambata, iar biroul de pasapoarte avea program de lucru scurt, afara, in fata sectiei, era o aglomeratie infernala. Mi-am dat seama ca se putea intra doar dupa o lista intocmita de o persoana. Si, cum afara nu era afisata o lista cu actele necesare pentru perfectarea documentului de care aveam nevoie, iar ca sa ma conving ca le am pe toate in regula, am cerut permisiunea gardianului de a intra. Deodata, m-am trezit bruscata, injurata si, mai mult, amenintata. Incercand sa-i explic femeii din fata mea ca, pentru a nu sta degeaba la rand, trebuie neaparat sa ma conving daca nu mi-a scapat vreun certificat, m-am ciocnit de replica „po-russki ne mojesi govoriti?!”. I-am explicat politicos ca vorbesc in limba mea si nu sunt obligata sa-i raspund in rusa. Si, mai mult, sunt ziarist, ceea ce imi da dreptul oarecum sa intru, daca nu in interes personal, cel putin in interes de serviciu. „A, tem bolee ne zaidiote. Nasa presa s Tiraspolea piset cito vi tam v Chisiniove unijaete russkoiazicinih”, a sarit ca arsa o mana de femei si barbati, injurandu-ma si imputandu-mi ca ziaristii de la Chisinau si, in general, presa din Moldova, scriu numai minciuni despre cetatenii Transnistriei, ca ii umilim pe vorbitorii de limba rusa si ca ar fi bine sa ne potolim. Acte de Moldova, nevalabile in Transnistria Mi-am dat seama ca sunt cetateni de pe teritoriul Transnistriei, care vin la respectiva sectie de pasapoarte pentru ca este cea mai apropiata de Tiraspol, de exemplu, si care doresc sa-si perfecteze pasapoarte „moldovenesti”, nu pentru ca ar vrea ei sa devina cetateni ai RM cu acte in regula, ci pentru a pleca, cat mai repede posibil, peste hotare. Acest lucru mi-a fost confirmat de un cetatean moldovean, Valeriu, vorbitor de „moldoveneasca, nu de romana”, asa cum a precizat, care isi are domiciliul in Tiraspol. „Desi sunt moldovean, pana acum nu am pasaportul RM pentru ca la noi in Tiraspol nu ai ce face cu el. Daca vrei sa te angajezi, iti trebuie acte din Transnistria pentru ca buletinul moldovenesc nu este valabil”, a marturisit barbatul, dornic sa obtina pasaport de Moldova pentru a putea pleca in Portugalia. De fapt, acesta nu a ezitat sa ma intrebe daca pot sa-l ajut in acest sens, fiind convins ca jurnalistii ar trebui sa cunoasca anumite firme de genul acesta. Moldovenii, indiferenti si umili Mai trebuie sa precizez ca atat timp cat acesti „domni si doamne” din Transnistria au „tunat si fulgerat” la adresa romanilor si a cetatenilor basarabeni, nici unul dintre conationalii mei, oameni veniti de prin satele raionului, nu a ridicat privirea din pamant. Umili si tacuti, acestia nu au ripostat in nici un fel in fata injuriilor aduse poporului lor. In sfarsit, dupa indelungi discutii si controverse, cu nervii tociti, am reusit sa intru. Intr-o ora si jumatate, am trecut pe la toate cele patru birouri unde mi s-au verificat actele si m-au fotografiat, anuntandu-ma ca in 20 de zile lucratoare voi primi buletinul de identitate, iar in 40 – pasaportul. O posibila rezolvare a crizei Cu siguranta, aceeasi aglomeratie infernala va ramane si de-acum incolo, si asta pentru ca angajatii respectivei sectii sunt depasiti fizic de a activa operativ. Au doar un singur aparat de fotografiat, trei computere in care se introduc datele personale si spatiu insuficient pentru a putea deservi cat mai multi clientii. Or, la coada, in fiecare zi, vin cateva sute de oameni. O solutie pentru eliminarea aglomeratiei este cat se poate de simpla. Ea ar putea fi remediata prin oferirea unui spatiu mai mare, angajarea de personal si un program de lucru prelungit. Daca cineva ar face un calcul, ar vedea ca, din banii incasati din taxele platite pentru pasapoarte si varsati la buget, s-ar putea acoperi cheltuielile de inchiriere a mai multor birouri, angaja personal si inca ar ramane suficienti bani pentru stat. Nu e nimic nerealizabil! daca nu, taie!