oleaca despre noi!

Comp-ul bate cartea•autor: Rodica MahuScoala ocupa primul loc de unde elevii invata principalele valori, urmata de televiziune, de unde tinerii preiau agresivitatea, gustul pentru placerile vietii, vulgaritate, vedetism si dorinta de imbogatire, iar familia - singura care ii invata adevarul si dragostea - are cea mai mica pondere in educatia copiilor. Este una dintre concluziile unui studiu recent, comandat de Consiliul National al Audiovizualului din Romania. Ce face CCA-ul nostru se stie: lupta din toate puterile cu posturile de radio si TV romanesti. De ce nu ar comanda si CCA o cercetare prin care ne-ar confirma cat de tabularasizati au ajuns copiii nostri si din cauza politicii sale de sprijinire si mentinere aici a spatiului informational rusesc? Sau poate ar putea infirma ca de la TV-unile rusesti (si de la cele locale si chiar de la unele romanesti) tinerii invata expresii vulgare, un limbaj violent si in general primitivizant. Si daca televizorul le ofera tinerilor in special distractie si placere, pentru comunicare – mai mult decat pentru informare si instruire - multi dintre ei apeleaza la internet. Virtuala cum e, comunicarea pe ’net le umple timpul fara a mai lasa loc pentru cartile adevarate. Asa incat, dincolo de listele cu lucrari obligatorii din programa scolara, neglijate masiv si ele, adolescentii (95%) nu citesc nimic. Imi amintesc, in context, de rezultatele unui studiu desfasurat sub egida UNICEF, dupa care in 58 la suta din familiile cu copii de pana la sapte ani din satele R. Moldova nu exista nici o carte, media pe RM la acest capitol fiind de 44%. Cum pot fi corelate aceste fenomene – numarul crescand al internautilor „empirici”, neinstruiti d.p.d.v. informatic, si numarul ingrozitor de mare de familii tinere intoarse la neo-analfabetism? Pai, cred ca foarte simplu. S-ar putea ca acestea sa nu se excluda reciproc: e perfect plauzibil ca in tinerele familii in care parintii nu citesc ei insisi carti – deloc sau in sensul traditional de tiparitura de la Guttenberg incoace - sa nu le procure pentru copiii lor. In ceea ce-i priveste pe orasenii mai „evoluati” decat semenii lor de la sapa, stapanind putin calculatorul, acestia considera ca sunt si asa elevati intelectual – ce este intr-o carte oarecare si nu este pe internet? Nu are rost sa polemizezi cu astfel de tipi, pentru ca ei, generatia lor in general, au omis o treapta importanta in formare, cea a civilizatiei cartii. Aceasta discontinuitate o resimtim acum, dar repercusiunile cele mai serioase inca vor urma. Intre timp, jargonul informatic da buzna in limbajul obisnuit, bombardandu-ne cu barbarisme. Si daca lingvistii din Romania discuta cu ingrijorare despre influenta brutala a anglicismelor, incercand sa stavil adoptarea lor galopanta, la noi englezismele capata si culoare locala, iar uneori o iau „pe scurtatura”, direct pe ruseste: a kaceai (a scoate o informatie de pe internet). Astfel, pe fundalul unei mosteniri ortografice de speriat – iarasi cvasigenerale -, apar bizarerii de toata frumusetea: a ceatui (a dialoga); a ceakui mailu’ (a-si verifica posta); a apdaitui (a reinnoi continutul unei pagini web); a downloadui (a extrage o informatie de pe ’net) etc., etc. Pe de alta parte, editorii de carte romaneasca de la noi se plang de tiraje mici, iar ultimii mohicani ai cetitului, de costurile exorbitante ale cartilor.