Riga Crypto si Lapona Enigel

Menestrel trist, mai aburitCa vinul vechi ciocnit la nunta, De cuscrul mare daruitCu pungi, panglici, beteli cu funta,Mult indaratnic menestrel,Un cantec larg tot mai incearca, Zi-mi de lapona EnigelSi Crypto, regele-ciupearca!- Nuntas fruntas!Ospatul tau limba mi-a fript-o, Dar, cantecul, tot zice-l-as, Cu Enigel si riga Crypto.- Zi-l menestrel!Cu foc l-ai zis acum o vara; Azi zi-mi-l strans, incetinel, La spartul nuntii, in camara.*Des cercetat de paduretiIn pat de rau si-n huma unsa, Imparatea peste buretiCrai Crypto, inima ascunsa,La vecinic tron, de roua parca! Dar printre ei barfeau buretii De-o vrajitoare manatarca, De la fantana tineretii.Si rai ghioci si toporasiDin gropi ieseau sa-l ocarasca, Sterp il faceau si naravas, Ca nu voia sa infloreasca.In tari de gheata urgisita, Pe-acelasi timp traia cu el, Lapona mica, linistita, Cu piei, pre nume Enigel.De la iernat, la pasunat,In noul an, sa-si duca renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe muschiul crud La Crypto, mirele poienii.Pe trei covoare de racoare Lin adormi, torcand verdeata: Cand langa san, un riga span, Cu eunucul lui batran,Veni s-o-mbie, cu dulceata:- Enigel, Enigel,Ti-am adus dulceata, iaca. Uite fragi, tie dragi,Ia-i si toarna-i in puiaca.- Riga span, de la san, Multumesc Dumitale.Eu ma duc sa culegFragii fragezi, mai la vale.-Enigel, Enigel,Scade noaptea, ies lumine, Daca pleci sa culegi,Incepi, rogu-te, cu mine.-Te-as culege, riga bland... Zorile incep sa joaceSi esti umed si plapand:Teama mi-e, te frangi curand, Lasa. - Asteapta de te coace.-Sa ma coc, Enigel,Mult as vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de macel, Ma despart. E rosu, mare, Pete are fel de fel;Lasa-l, uita-l, Enigel,In somn fraged si racoare.- Riga Crypto, riga Crypto, Ca o lama de blestemVorba-n inima-ai infipt-o! Eu de umbra mult ma tem,Ca daca-n iarna sunt facuta, Si ursul alb mi-e varul drept, Din umbra deasa, desfacuta, Ma-nchin la soarele-ntelept.La lampi de gheata, supt zapezi, Tot polul meu un vis viseaza. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cerceteaza.Ma-nchin la soarele-ntelept, Ca sufletu-i fantana-n piept, Si roata alba mi-e stapana, Ce zace-n sufletul-fantana.La soare, roata se mareste;La umbra, numai carnea creste Si somn e carnea, se dezumfla, Dar vant si umbra iar o umfla...Frumos vorbi si subtirel Lapona dreapta, Enigel,Dar timpul, vezi, nu adasta, Iar soarele acuma staSvarlit in sus, ca un inel.- Plangi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearca.Lumina iute cum sa-i placa? El se desface usurelDe Enigel,De partea umbrei moi, sa treaca...Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adanc in el;De zece ori, fara sfiala,Se oglindi in pielea-i cheala.Si sucul dulce inacreste! Ascunsa-i inima plesneste, Spre zece vii peceti de semn, Venin si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;Ca-i greu mult soare sa indure Ciupearca cruda de padure, Ca sufletul nu e fantana Decat la om, fiara batrana, Iar la faptura mai firava Pahar e gandul, cu otrava,Ca la nebunul riga Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a ramas sa rataceasca Cu alta fata, mai craiasca:Cu Laurul-Balaurul,Sa toarne-n lume aurul,Sa-l toace, gol la drum sa iasa,Cu masalarita-mireasa, Sa-i tie de imparateasa.