Schopenhauer

Schopenhauer, Arthur (1788-1860) , filozof german. In opera sa principala, "Lumea ca vointa si reprezentare" , a formulat o conceptie idealista-voluntarista, unind in mod eclectic teze ale idealismului subiectiv ( in specia teza "lumea este reprezentarea mea", care implica considerarea realitatii, in spiritul budismului, ca o aparenta, o iluzie) cu teze ale idealismului obiectiv. Fortele maturii intruchipeaza, dupa Schopenhauer , obiectivari particulare ale unei vointe oarbe, care evolueaza de la formele elementare spontane la cele constiente. Viata omeneasca, presupunand un efort necontenit de afirmare si de conservare individuala, urmat mereu de deziluzie, devine o permanenta sursa de suferinte , de sub a caror tiranie omul se poate sustrage temporar cu ajutorul contemplatiei estetice, indeosebi cu ajutorul muzicii, echivalenta cu ridicarea in lumea platoniciana a ideilor. El nu reuseste insa sa se elibereze definitiv decat prin nirvana (inabusirea vointei de a trai si, implicit , stingerea suferintei). Pesimismul lui Schopenhauer exprima, intr-o forma individualista, evazionista, reactia fata de realitatea germana a timpului, dominata de o morala filistina si fata de iluziile de libertate intretinute de burghezia inclinata la compromisul cu aristocratia. Estetismul lui Schopenhauer a stimulat estetica si arta formalista ulterioara, iar pesimismul sau a constituit un izvor al conceptiilor irationaliste. Este considerat si un precursor al existentialismului .