Artistul si cetatenia planetara

Mai sunt romani de vaza pe care nu ni-i stim. Devis Grebu, nume cu rezonanta semita si pretabilitate fireasca la pronuntia franceza, suna inedit in romaneste. Artist plastic de nastere si formatie romaneasca, Devis Grebu si-a construit integral o cariera solida pe meleaguri straine. Nascut la Bucuresti in 1933, absolva Institutul de Arta Plastica "Nicolae Grigorescu", sectia pictura, si paraseste Romania in 1964 din "dezgust fata de regimul comunist". Cetatean francez, accede la statutul de star in America, unde face furori cu ilustratiile de presa publicate in cele mai importante ziare si reviste: New York Times, Washington Post, Newsweek, International Herald Tribune. A colaborat si cu publicatii europene: L?Express, Le Monde, Le Point, Le Figaro, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde diplomatique - deci si Lumea Magazin. A ilustrat peste 40 de carti aparute la renumite edituri, printre care Gallimard, Seuil, Hachette, Random House, Viking-Penguin. Numele sau figureaza in Who?s Who al celor mai buni ilustratori din lume. Revenit in tara intr-o vizita de lucru, Devis Grebu este dornic sa creeze si in romaneste. Caci, dupa cum marturiseste, romanismul nu a incetat niciodata sa-i conduca penelul. Arta si precizie Un tip jovial. Distins si colocvial totodata. Conversatia sa urmeaza o permanenta sinusoida umoristico-intelectuala. Ideea si bancul convietuiesc pentru a structura ceea ce francezul numeste un "causeur", un om de societate, de salon.Cartea sa de vizita cuprinde trei calitati: pictor, ilustrator, desenator. In aceasta ordine. Nu numai a importantei, dar si cronologica. Am primit la Institut o profunda pregatire profesionala si tehnica in domeniul picturii. Acest lucru mi-a dat posibilitatea de a trece spre alte categorii, de pilda ilustratia, scenografia sau crearea de mari expozitii pentru ambasade, ministere sau institutii internationale, timbre postale sau chiar grafica de design, desene pentru presa, ilustratii de carti pentru copii si adulti, afise publicitare. Un artist cu raza lunga de actiune, altfel spus. O mana si un ochi care sunt mai intai instrumente de precizie inainte de a fi unelte ale imaginatiei. Arta mea consta in stapanirea tehnicii. Aceasta nu este suficienta, dar in lipsa ei talentul nu are nici o valoare, in toate domeniile artei - muzica, literatura, arte plastice. Ea uneste toate aceste categorii artistice, care se deosebesc prin cultura generala a autorului, prin imaginatia sa. De exemplu, nu am studiat scenografia, dar pentru ca am aprofundat o materie numita perspectiva si desenul tehnic, am avut o activitate de decorator interior, foarte apropiata de cea a unui scenograf. Devis Grebu este un roman care arde de nerabdare sa redevina roman. Nu scapa nici o ocazie de a ne mustra indirect pentru ca nu il cunoastem. Am facut prima scenografie din lume fara cortina. Decorul si costumele se schimbau la vedere. Asta era la Bucuresti in 1962, cu piesa Bertoldo la curte de Massimo Dursi, considerata a fi una dintre piesele de rezistenta ale teatrului romanesc. In evolutia sa artistica este evidenta tendinta programata de a ingloba toate artele si domeniile de cunoastere sub o singura formula - cea a artei vizuale. La inceput, in copilarie si adolescenta, aveam o predilectie naturala spre arte si o tendinta artistica neclara. Am studiat serios atat muzica - ar fi fost cazul la un moment dat sa devin pianist concertist -, cat si literatura - citeam enorm, mai ales intr-o perioada opresiva, intunecata, cand adevarata literatura era interzisa - si pictura. Vroiam sa ajung la cel mai inalt nivel si, intelegand ca nu se putea acest lucru in toate cele trei domenii, a trebuit sa aleg. Pictura mi s-a parut cea mai potrivita temperamentului, caracterului si talentului meu. In plus, mi-am dat seama ca numai in pictura pot fi un creator complet, in timp ce in muzica as fi fost numai un interpret. Celelalte pasiuni s-au transmis in mod foarte evident in creatia mea artistica vizuala. Adesea lucrarile mele au fost comparate din punct de vedere estetic cu armoniile muzicale; ideile mele au fost asociate de critici cu idei filosofice: un articol apartinand unui mare critic a fost intitulat O filosofie vizuala a vietii.Prezentul vazut cu ochi critic Din lucrarile preponderent ironice, cu sugestii directe, cu mesaj satiric, ghicesti anevoie ca Devis Grebu cultiva idealul artistului renascentist. Nu este suficient ca artistul sa aiba o baza generala de cunoastere si un interes unic. Un mare artist trebuie sa fie curios, sa realizeze lucruri pentru care nu este pregatit, care pun mai multe probleme si dau mai multa bataie de cap, si nu sa mearga pe un drum batut care poate deveni la un moment dat plictisitor. Dar donquijotismul este repede temperat: din pacate, astazi, Leonardo da Vinci ar fi muritor de foame. Societatea noastra apreciaza din ce in ce mai putin oameni cu iluminare renascentista, multipla, la cel mai inalt nivel. Daca mai exista asemenea oameni, ii plang, pentru ca nu sunt recunoscuti. Asa se explica dualismul pregnant din opera sa. Coexistenta elementelor istorice, culturale clasice si a sagetilor ironice la adresa prezentului isi are radacinile in solul mentalitatilor contemporane. Societatea nu mai vrea sa genereze acest tip de artist. Lumea devine din ce in ce mai grabita, din cauza mijloacelor de comunicatie si transport, mai mult informativa decat culturala, mai degraba superficiala decat profunda. Astazi, oamenii care mai resimt nevoia de a patrunde cu adevarat un domeniu, un subiect, fie nu au mijloacele necesare, fie nu au timp. Este o lume fast, rapida. Se vorbeste despre fast food, fast culture, fast living, fast transportation. Nu se poate merge si repede, si in profunzime, ci numai la suprafata. Nu-mi place deloc prezentul, civilizatia noastra. Nu ma simt bine oriunde as fi, pentru ca fenomenul de care vorbesc este global. America a devenit, din toate punctele de vedere, puterea dominanta a lumii. Ea exporta in mod mai mult sau mai putin fortat ori acceptat un intreg sistem de viata, un stil care de multe ori ma revolta pentru ca anuleaza orice reflectie.Un oportunist artistic Din amaraciune in amaraciune. Tatonand terenul ilustratiei de presa, care i-a adus faima lui Devis Grebu, reporterul credea ca il va face sa uite insatisfactia cotidiana a trivialitatii vietii. De unde scoateti ca desenul este apreciat de presa? Din ce in ce mai mult este inlocuit de fotografie, pentru ca e mai ieftina, mai rapida si mai insipida, adica e mai putin specifica, mai putin personala. In presa, ca si in editura, este preferata fotografia din motive economice - cateodata o publici chiar fara sa o platesti - decat o lucrare pe o tema data, gandita special de un creator care incearca sa o exprime grafic. Devis Grebu face parte din acea rara stirpe a ilustratorilor ale caror lucrari i-au inspirat pe editorialistii marilor publicatii. In cazul cel mai fericit, un desen poate inlocui un editorial. Si devine el insusi un editorial grafic. Sunt insa foarte putini ilustratori capabili sa creeze editoriale din imagini. Am pretentia sa cred ca sunt unul dintre acestia. Marea majoritate a desenatorilor de presa, a caricaturistilor se bazeaza pe text, care este foarte mare (un titlu, un dialog, poate mai multe, si o explicatie in cuvinte, uneori chiar o concluzie). Francezii numesc acest tip de ilustratie "bla-bla", adica o exprimare banala, cu mijloace inutile. Eu am propus exercitiul urmator: inlaturati desenul propriu-zis si mesajul transpare foarte clar. Daca inlaturati textul si ramane imaginea, aceasta nu numai ca este urata, fara nici o cautare estetica, dar nici nu spune nimic. Avem de-a face deci cu o inutilitate a desenului ca element estetic. Pentru ilustratorul Devis Grebu America a fost rampa de lansare. A revenit in Franta fiind cineva, dupa ce plecase din Romania, cum spune, ca un nimic, ca un obiect. Chiar daca de la cultura si mentalitatea americana vin multe ponoase pe care aceasta Europa le adopta si le imita acum, Statele Unite m-au tratat cu multa deschidere. Europenii au preluat intotdeauna un artist care s-a afirmat in Statele Unite si i-au permis sa se manifeste in acelasi domeniu. Ca urmare a faimei dobandite peste Atlantic, am ajuns, cetatean francez fiind, un star in Franta. Am locuit o buna parte din viata in Statele Unite din oportunism, fara sa apreciez mentalitatea americana care ma enerva si continua sa ma enerveze si astazi. Este vorba, fara indoiala, de un oportunism artistic. Acolo, daca ai cu adevarat valoare, te poti realiza rapid si in cel mai inalt grad.Omul global A vazut lumina zilei in Romania, a plecat in Franta, apoi in America. De ce natura ar trebui sa fie sensibilitatea sa artistica? La intrebarea abrupta - ce va considerati, de fapt, roman, evreu, francez, american? - raspunde fara ezitare: Sunt european. Am o mentalitate europeana, iar Romania se incadreaza, cel putin geografic, in aceasta unitate. Ma mai caracterizeaza niste lucruri care sunt specific romanesti. Cred ca umorul este mai curand est-european. Are o baza naturala, de mentalitate romaneasca, este construit de-a lungul anilor in suferinta dinauntrul regimului comunist. Din cauza umilintelor indurate, umorul dezvoltat in aceste tari este mult mai virulent, mai acerb decat in Vest, unde este mai lejer, mai spumos. Va fi organizata in curand o expozitie cu ilustratii aparute in presa internationala, care se va numi "Devis Grebu - cetatean al lumii". Mi s-a parut ca se potriveste cel mai bine cu caracterul meu. Faptul ca am trait in diverse civilizatii, tari, mentalitati mi-a format si un mod de a gandi care poate fi intitulat global. Nu am pretentii planetare, vreau sa ma pastrez la un nivel uman. Am cautat sa ma imbogatesc cu tot ce se putea extrage din orice cultura si sa fac abstractie de tot ceea ce nu ma atragea. Parabola regimurilor Devis Grebu este un caz deosebit. Cati mai sunt romanii care au trait in regimul comunist fara sa fi cunoscut direct epoca Ceausescu? Distanta de la viata sub Gheorghiu-Dej la cea de azi trebuie sa-i para enorma. Multa vreme am fost convins de vesnicia regimului comunist din Romania si, in general, din Europa de Est. Nu-mi faceam nici o iluzie. Era o perioada complet absurda. Cred ca si Kafka ar fi rosit de modestie in fata unei vieti atat de ridicole. Ar fi trebuit sa razi in hohote tot timpul, daca nu ar fi fost tragic. Asa ca radeam cu lacrimi amare. Singura scapare era fuga, pentru ca nu se mai putea avea incredere in nimeni, nici in propria familie. Cu atat mai surprinzatoare mi s-au parut schimbarile rapide din 1989, cand toate dictaturile au cazut ca niste piese de domino. De aceea am fost o buna bucata de timp stupefiat si neincrezator ca aceste schimbari sunt reale. De altfel, in multe tari est-europene reapare nostalgia fata de regimul trecut, care nu numai ca ma nelinisteste, dar ma indigneaza. Legatura sa cu Romania este totusi stransa. Inteleg foarte bine ca in Romania sunt mari probleme economice in aceasta perioada de schimbare, dar ele nu sunt deloc determinate de noua situatie de democratie. Oamenii nu au stiut ce sa faca cu democratia si au ajuns la excese, rezultate ale aceluiasi regim distrugator de creiere, de initiativa, prin care au anulat putina bunavointa ce s-a manifestat in mod evident la nivel politic.Romania este tara in care m-am nascut, am crescut, m-am cultivat. Relatia mea cu tara nu este numai de nostalgie, ci si de dragoste impartasita, inselata. Iubesc folclorul, din care m-am inspirat atat de mult, si incerc sa ajut cum pot pentru a schimba mentalitatea paguboasa de aici.Discount pe baza de nationalitateO cariera rotunda, un om realizat. Din personalitatea sa razbate dorinta sincera de a reveni in tara ca artist. Vrea ca oamenii de aici sa il (re)cunoasca. Si nu asteapta sa fie platit asa cum o face New York Times. Pare de neinteles ambitia aceasta. Unii ii spun, pretentios, patriotism. Am venit cu bratele deschise. Vreau ca organele de presa, teatrul, salile de expozitie sa beneficieze de nivelul meu international, de imaginatia mea, de talentul si renumele meu. Sunt gata sa ma supun limitelor economice care mi se impun aici, cu conditia sa nu fie ridicole. Astept sa mi se faca propuneri de creatie, dar remuneratia sa nu fie o bataie de joc, tinand seama ca eu inteleg conditiile dificile in care se afla tara. Astfel as putea sa stau mai mult in Romania, pentru ca mi-e dor de munti, de mare, de manastiri, de Valea Oltului, pe care nu le-am mai vazut din adolescenta. Tot ce-as castiga de pe urma colaborarilor din tara as cheltui tot aici. I s-a propus o mare expozitie retrospectiva la Muzeul National de Arta al Romaniei, pentru 2001. Doar daca isi gaseste un sponsor. Se supune cu uimitoare intelegere conditiilor precare de la noi. In fata unui artist cu penel ascutit nu rezisti ispitei de a-l ruga sa compuna verbal un tablou al Romaniei la sfarsit de mileniu. Coloana Infinitului - din acelasi unghi de vedere in care a reprezentat-o Brancusi, in asa fel incat sa nu i se vada capatul - este simbolul romanesc peren care ar ilustra destinul Romaniei. O imagine pozitiva, inspirata din folclor, specifica Romaniei.O viata contracronometruUn vitalist si un orgolios. La 22 de ani avea doi copii. A facut ani de zile naveta Paris-New York. In 1999, la Bucuresti, a raspuns tuturor solicitarilor presei, prietenilor, personalitatilor. Isi aduce perfect aminte topografia capitalei. Si mai e ceva: nu se arata deloc magulit cand ii lauzi romana impecabila. Nu i se pare extraordinar: acum mai bine de 30 de ani, eu am plecat deja format. Unii dintre noi pot numi insa oameni care se "reformeaza" in cateva luni. Ultimele vorbe ale discutiei au fost schimbate din fuga. Devis Grebu se grabea sa mai raspunda unei solicitari privind proiectele sale in Romania.