Povestea lui Desideriu Erasm

Desideriu Erasm a fost un om, un preot ar trebui sa precizam, unul caruia i s-au oferit in mod repetat episcopatul si tinand cont de recunoasterea din timpul vietii sale, cu siguranta i-ar fi fost accesibil chiar si scaunul papal; le-a refuzat, dar nu e aici locul sa discutam asta: pentru noi el este cel care a dat civiliztiei occidentale o viziune cu un centimetru mai aproape de sursa in ceea ce priveste Biblia, pentru ca este cel care a tradus primul textul grec al N.T. (Noul Testament), printre altele; a fost recunoscut ca cel mai mare spirit al timpului sau, desi nimic din umila si rusinoasa (rusinoasa pentru cei care pretinzand ca slujesc divinitatea si omul, erau prin fapte mai prejos decat chiar omul cel mai de rand: este nascut dintr-o legatura neoficiala dintre un preot si o femeie de rand, acesta abandonandu-si insa copilul si iubita) sa obarsie nu prevestea asa ceva; a fost curtat de regi si papi, de episcopi si nobili, eminenentele vremii cautandu-i fenertic compania, dar a fost mai important de toate un calugar in Olanda sa natala, teolog, profesor de limba greaca la Universitatea din Cambridge mai apoi si autorul unor carti care au schimbat lumea lui si a noastra, in domenii ca religie si pedagogie, morala si politica; e unul dintre cei care au dezgropat franturi de intelepciune clasica - ce mai ramasese doar din ea - unul dintre cei care au redat circuitului cultural european ceea ce impostura si fanatismul religios distrusese cu atata asiduitate timp de o mie de ani pana la el . . . . . . Sunt azi majoritati largi de traitori ai veacului XXI, care nu ii inteleg si mai ales nu adera la inaltele sale principii morale de toleranta si respect pentru om in care el a crezut toata viata sa. Dar cum ziceam, important aici pentru noi este faptul ca el a tradus din greaca prima versiune a Bibliei in Europa occidentala, indepartand nociva si viciata varianta latina; cand o traduse el prin 1500, a fost surprins sa constate ca dupa publicarea primei editii a cartii (a publicat vreo 5, daca nu ma insel), lefegii imposturii care pana atunci nu incetau sa-i inalte osanale, au inceput sa-l critice pentru omiterea 'Dogmei Trinitatii' din aceasta; el le replica ca ar fi inclus-o, si ar include-o inca, daca cineva ii va arata un singur manuscris de varianta greceasca care sa contina mentiunea clara la aceasta dogma; curand dupa aceea, desigur, acestuia i s-a prezentat un manuscris cu adaugirea in cauza . . . . . . n-a avut de ales si in urmatoarea sa editie a trebuit sa includa si Prima soborniceasca a lui Ioan, capitolul 5:7, prezent in versiunea latina (vreau sa precizez ca in Biblie exista multiple versuri care ‘trase de par’ se pot preta Trinitatii, pot fi rastalmacite ca fiind compatibile cu dogma Trinitatii, dar nici unul nu poate fi proba limpede atat de necesara si pe care ne-o furnizeaza scrisorica lui Ioan cu pricina). Dupa cum stim aceasta lucrare a sa, a devenit ‘textul-sursa’ dupa care au fost standardizate Bibliile Olandei, Marii Britanii si mai tarziu SUA ('King James'), Danemarcei, Germaniei, Frantei, Italiei, si or mai fi probabil si altele. Insa frauda ca si minciuna nu are picioare lungi si azi stim ca sprijinul murdar pe care Trinitatea l-a primit din partea Bisericii Catolice a vremii a fost doar temporar, iar roterdamezul fusese cinstit: pana azi, nici un manuscris grecesc mai vechi de secolul XV nu contine acest pasaj care ar contorsiona poate chiar si mintea unui Tertulian-credulul (‘este imposibil si de aceea cred’); azi se cunoaste ca adaugirea frauduloasa este o inventie spaniola din secolul IV care se va raspandi ca ciuma prin Vulgata Latina in uz o mie de ani aproape in lumea occidentala. Dar sa revenim la subiect si sa judecam implicatiile: mai devreme am vazut cum cele mai vechi manuscrise existente (Sinaiticul siriac) omit dogma nasterii din fecioara, insa e de-a dreptul revoltator cum o frauda mizerabila supravietui (si mai supravietuieste la unii) atata tinand cont de caracterul ei relativ tarziu si limitat in spatiu; aici nu e nevoie sa asteptam descoperirea in 1859 de catre profesorul Tischendorf a mansucrisului care azi e cunoscut cu numele de ‘Sinaiticul grecesc’ - adica cel mai vechi manuscris existent al Bibliei (Noului Testament) - ca sa stim ca avem de a face cu o inselatorie murdara, avem textele grecesti din epoca in care Erasm era confruntat cu falsul, nu? Ce sa mai zicem de faptul ca in perioada in cauza aparuse deja - desi nu se studia si cunostea pe larg - manuscrisul 1209, ‘Codex Vaticanus’ adica al doilea manuscris in ordinea varstei; revenind la dogme de care biet predicatorul ratacitor care a fost Isus, habar nu a avut, ce sa mai zicem de spus, este si faptul ca ‘Sfantul Parinte’ Irineu ne zice sincer ca manuscrisul Evangheliei dupa Matei folosita de catre ebioniti (primii crestini din Ierusalim) prin 185 dupa Cristos, nu continea primele 2 capitole, adica acelea vorbind despre imaginara genealogie a lui Isus cu tot cu dogma nasterii din fecioara . . . . . ca si povestea cu Irod ‘macelarul de copii’ nevinovati. Nici o mirare deci ca primii crestini nu credeau dogma naiva a nasterii din fecioara si aveau oarece inclinatii gnostice . . . . . Dar lucru mentionat deja aci in timpul cursului, toate - repet - TOATE, manuscrisele vechi amintite, adica Codicele Vaticanez , Sinaiticul, siriacul Sinaitic si Alexandrinul nu contin adaugirile ridicule din Marcu 16: 9 - 20, adica aia cu povestile post-inviere, cu scos draci si baut otrava. Din respect pentru adevar ar trebui poate sa spunem ca insesi versiunea erasmica a fost ‘lucrata’ crestineste, pentru ca azi cercetatorii nu gasesc nici macar un singur manuscris in limba greaca care sa contina ultimele 6 versuri ale Apocalipsei dupa Ioan; e trist dar adevarat, si asta justifica oarecum reticenta cronica a Bisericii Estului (Ortodoxa) pentru aceasta carte a NT.