MINCIUNA PRIN OMISIUNE

PACATUL TRECERII SUB TACERE SAU MINCIUNA PRIN OMISIUNE de William Edelen - 1999 textul original in limba engleza la adresa: http://www.infidels.org/library/modern/william_edelen/sinofsile Exista un pacat facut de un larg segment al clerului crestin pe care eu il gasesc dezgustator si demn de dispret. Este vorba de pacatul de a ascunde adevarul prin omisiune, pacatul trecerii sub tacere. Este pacatul promovarii minciunii doar ca sa-ti pastrezi jobul. Este pacatul de a nu impartasi cu memebrii parohiei tale ceea ce tu stii de mult ca este adevarul gol-golut despre Biblie si crestinism. Aceia care au absolvit studiile teologice in orice mare universitate din America, ca si orice mare seminar teologic care este independent de presiunea financiara a bisericii crestine, stiu ca anumite lucruri sunt adevarate. Ei stiu ca: 1 Toata Biblia este plina pana la refuz cu teme mitologice des intalnite in istoria religiilor/ideilor religioase, de la creatie si mitul potopului pana la nasterea din fecioara si mitologia eroului reinviat. 2 Povestile patriarhilor din Vechiul Testament sunt cunoscute ca ’legendele templului’ si infrumuseteaza istoria evreilor fiind in marea lor majoritate inventate, pura fictiune. 3 Evangheliile au fost scrise de unii care nu l-au cunoscut pe Isus personal. 4 Mitul si zicerile lui Cristos sunt copii directe ale miturilor Zoroastrismului adoptate de secta lui Isus. 5 Aceste fapte si multe altele sunt cunoscute de mult, si predate de oameni de stiinta si cultura cu recunoastere internationala din marile universitati ale lumii. Clerul cu educatie religioasa continua insa facandu-se vinovati de pacatul trecerii sub tacere si al minciunii prin omisiune sa promoveze superstitia. Am pierdut numarul celor foarte multi, care fiindu-mi colegi de preotie in ambele biserici, presbiteriana si congregationala, mi-au spus: ’Pentru Dumnezeu Edelen ! . . . . . uita ce-ai invatat la seminar . . . . prefa-te doar si joaca jocul . . . . . astfel vei avea biserici mari.’ Intr-o zi, o femeie din parohia mea din Idaho ma aborda in parcare, si-mi spuse: Nu-mi pasa ce-ai invatat tu la seminar. Donez acestei biserici mai multi bani decat oricare altul si vreau sa aud povesti despre scumpul meu Isus, ori am sa parasesc biserica.’ I-am raspuns: ’Ei bine, atunci la revedere !’, dupa care ma trezi cu o palma peste fata atat de vartoasa, ca o puteai auzi de la o mila . . . . data din dragoste crestineasca, fara indoiala. Mult iubitul parinte ierarh al faimoasei ’City Temple’ din Londra, Leslie Weatherhead scria: ’Nu pentru mult timp va mai suporta lumea minciunile, deformarile ale adevarului si superstitiile despre Isus si Biblie.’ Prietenul meu Dr. Gerald Larue, distinsul profesor emerit de Studii Biblice la Universitatea Californiei de Sud a spus asta: ’Pentru clerul care nu poate si nu stie mai mult decat atat, este vorba de un simplu caz de prostie crasa. Pentru clerul care insa stie si poate mai mult decat atat, este o rusine.’ Pentru aceia care stiu si au ales prin pacatul trecerii sub tacere si al minciunii prin omisiune sa promoveze neadevarul si falsul, eu aleg insa ca sa ii definesc, sintagma ’demni de dispret’. Nu stiu un cuvant mai potrivit pentru ai defini pe aceia care au fost hirotonisiti si sorociti sa ’aduca lumina’ . . . spiritului uman . . . sa aduca lumina ’celor care vor fi la inaltimea adevarului’.