775

O opinie

Una din cauzele progresului insuficient in directia integrarii europene a Republicii Moldova tine de lipsa institutiilor care ar promova acest obiectiv. Crearea Comisiei Nationale pentru Integrarea Europeana este doar primul pas in procesul de europenizare al sistemului politic national. Europenizarea presupune un proces de dezvoltare si adaptare a institutiilor de guvernare la nivel national in conformitate cu necesitatile procesului de integrare europeana a unei tari. In diferite state responsabilitatea pentru coordonarea afacerilor europene revine Ministerului de Externe (Germania, Belgia, Ungaria), comitetelor interministeriale (Franta, Cehia, Polonia), oficiului primului ministru (Marea Britanie) sau ministerelor pentru integrare europeana (Romania, Bulgaria, Croatia). La etapa actuala nu este clar care din modelele sus-mentionate va fi preluat de Moldova. Crearea Comisiei Nationale parca ar favoriza modelul interministerial de europenizare (Franta), insa faptul ca de chestiunile curente ale integrarii europene se va ocupa Departamentul pentru Integrare Europeana (DIE) din cadrul Ministerului de Externe (MAE) indica rolul central al acestui minister in viitoarea structura institutionala ce se va ocupa de probleme europene (modelul ungar). Pentru o gestionare mai buna a afacerilor europene este necesara crearea altor institutii care ar completa Comisia Nationala si Departamentul pentru Integrare Europeana. Guvernul intentioneaza sa creeze grupuri interministeriale de lucru responsabile de elaborarea strategiei de integrare europeana pe 31 de capitole, asa cum e negociata implementarea acquis-ului comunitar (actele normative ale UE) de catre statele candidate. De coordonarea lucrului acestor grupuri interministeriale ar trebui sa se ocupe Departamentul pentru Integrare Europeana. Presedintele Vladimir Voronin a propus ca fiecare comitet interministerial sa fie prezidat de catre un membru al Comisiei Nationale. Insa acest model de organizare poate crea anumite probleme in elaborarea unei viziuni comune a guvernului in probleme europene. In primul rand, majoritatea membrilor Comisiei (ministrii, in special) au o serie intreaga de responsabilitati zilnice care nu le va permite sa participe cu randament maxim la coordonarea lucrului in fiecare grup interministerial. In al doilea rand, modelul care presupune existenta a 31 de presedinti ai grupurilor interministeriale va crea probleme de comunicare si coordonare intre aceste grupuri. Divizarea acquis-ului pe 31 de capitole este destul de conventionala, pentru ca, de exemplu, numai problemele ecologice fac parte din cel putin 5 capitole: ecologie, industrie, transport, energetica si agricultura. In statele candidate coordonarea intre grupuri o face Ministrul/Ministerul pentru Afaceri Europene sau negociatorul-sef cu echipa sa. In Moldova, cu 31 de grupuri de lucru si tot atatia presedinti, pana si divergentele minore dintre grupuri/ministere vor ajunge pe agenda Comisiei Nationale. Iar persoana care va decide in ultima instanta va fi prim-ministrul. In aceste conditii nu este clar de ce Comisia Nationala si primul-ministru, care trebuie sa se ocupe de coordonarea strategica (si nu tehnica) a integrarii europene, trebuie sa se ocupe de micile neconcordante intre pozitiile ministerelor, care intotdeauna au interesele si prioritatile lor sectoriale. Incarcarea irationala a agendei Comisiei Nationale si a ministrilor poate fi evitata prin crearea unui filtru intre grupurile interministeriale si Comisie. Institutia-filtru ar asigura coordonarea permanenta intre lucrul grupurilor interministeriale, prezidand sedintele acestora. Structura respectiva s-ar ocupa de armonizarea tehnica a pozitiilor ministerelor, si ar prezenta Comisiei un document coerent si coordonat deja. O astfel de solutie ar avea doua efecte benefice: (1) ar permite Comisiei Nationale sa se concentreze pe problemele de coordonare politica si strategica a integrarii europene, iar institutia-filtru ar asigura coordonarea tehnica intre grupuri. (2) Ar facilita pozitia unica a institutiilor guvernamentale in problemele de integrare europeana de la o etapa initiala a elaborarii documentelor. Un astfel de model institutional este mai simplu si mai eficace. Functiile acestei institutii-filtru ii por reveni Departamentului pentru Integrare Europeana al MAE, daca acestuia i se confera un statut politic mai inalt. O alta varianta ar fi ca de aceste functii sa se ocupe un Comitet pentru Integrare Europeana creat din vice-ministri sau sefii departamentelor pentru integrare europeana din fiecare minister. Comitetul ar urma sa fie prezidat de un Secretar de Stat pentru Afaceri Europene din cadrul MAE. DIE ar avea rolul de secretariat al Comisiei Nationale si al Comitetului respectiv. Logica aranjamentelor institutionale ale UE de asemenea confirma utilitatea unor structuri de coordonare la nivel micro-politic. Consiliul de Ministri al UE se ocupa numai de problemele politice importante ce nu au putut fi rezolvate la nivel politic inferior - Coreper I/II (Comitetul Reprezentantilor Permanenti pe langa UE). O structura cu functii asemanatoare exista si in sistemul politic francez, in care de coordonarea zilnica a problemelor integrarii europene se ocupa Secretariatul General al Comitetului Interministerial pentru Chestiuni de Cooperare Europeana. Comitetul propriu-zis (practic identic Comisiei Nationale din R.Moldova), se ocupa numai de problemele importante. Necesitatea unei noi structuri de coordonare si formulare a unei politicii europene coerente va permite o coordonare mai stransa intre diverse ministere nu numai la etapa elaborarii Planului National de Actiuni pentru Integrare Europeana, ci si la implementarea sa. Pentru o buna implementare este nevoie de o structura care va coordona permanent eforturile guvernului. Aceasta structura trebuie sa aiba o autoritate politica superioara fata de departamentele din ministere, dar si sa fie subordonata Comisiei Nationale pentru Integrare Europeana. Iar modelul excesiv de descentralizat si haotic, cu 31 de presedinti ai grupurilor de lucru, care au multe alte responsabilitati, diferite de "integrarea europeana", se va rasfrange negativ asupra eforturilor de apropiere a Moldovei de UE.
0