Bolsevic

BOLSEVISMUL, MALADIA SOCIALA A SECOLULUI XXde Alexandr IacovlevLa inceputul secolului, Lenin exclama pe un ton patetic: "Dati-ne un partid de revolutionari si noi vom rasturna Rusia". Si ei au rasturnat-o, cu capul in jos, in totala neoranduiala. Si ce a urmat? Nimic, decat pierderea unui secol - acest secol de inapoiere care inca ne separa de tarile civilizate. Zeci de milioane de oameni au fost omorati.Tara este saraca, ramasa in urma, si natiunea isi vede potentialul biologic istovit. In fine, nici o perspectiva luminasa nu se contureaza pentru natiune. De ce? Simplu, pentru ca societatea noastra este in parte atinsa, contaminata de minciuna. Noi continuam sa vietuim intr-un cosmar. Luptam pentru libertate, insa mai traim dupa modelul sovietic.Una dintre cele mai grave catastrofe este devalorizarea frumosului. Regimul bolsevic este nascut din ardoarea revolutionara, cu teme care au la baza idei umaniste. Leninistii erau convinsi ca violenta era singurul si unicul mijloc de a face sa triumfe aceste idealuri.Bolsevismul si fascismul sunt doua fete ale aceleiasi medalii. Medalia raului universal. Teroarea bolsevica avea ca scop sa dea nastere unei societati fara clase, fara impuritati, ca o apa distilata. Teroarea hitlerista avea scopuri mai previzibile: sa curete mai intai Europa, apoi lumea, de popoarele inferioare, in primul rand de slavii si evrei, iar dupa aceea de galbeni si negri. Totul e clar: numai blonzii cu ochi albastri aveau dreptul de a trai pe Pamant.Testamentul politic al lui Lenin - care a stat la baza redactiei Articolului 58 din Codul penal din 1926--considera drept crima toata actiunea sau toata inactiunea care conduce la slabirea regimului. Prezumtia de culpabilitate a inlocuit, astfel, prezumtia de nevinovatie: " Cine nu e cu noi, este impotriva noastra". Inca din primele zile ale razboiului civil lansat de Lenin, populatia a fost nevoita sa traiasca intr-o anarhie tiranica si criminala. Acesti doi termeni, anarhie si tiranie, nu sunt incompatibili decat in aparenta. Orice ticalos de cekist putea sa condamne din proprie initiativa la moarte o persoana pe care o considera ca apartine unei clase inferioare. Mai tarziu, Stalin a democratizat acest proces facand ordine in aceasta anarhie criminala: el a diminuat numarul ticalosilor pana la trei si i-a inclus intr-o "troika". Gratie anarhiei, acest regim criminal aparea ca unul inocent: "Puterea e buna, oamenii sunt rai".In consecinta, unica forma de depasire a conflictelor devine lupta tuturor impotriva tuturor.Acesta a fost regimul absurdului. In URSS se lupta contra ideologiei si traditiilor burgheze, se lupta pentru ridicarea productivitatii muncii si victoria idealurilor partidului in domeniul culturii, pentru "Omul nou", insa contra valorilor din trecut. Noi duceam o lupta interminabila pentru aceste recolte, pentru taierea padurii supraplan, pentru defrisarea "pamanturilor neexplorate", pentru o colectivizare suta la suta si pentru "pace pe tot Pamantul".In comparatie, proiectul hitlerismului e limpede ca lacrima. Nazistii au ars carti in mod demonstrativ pe pietele oraselor si satelor. In schimb comunistii au ars de o suta de ori mai mult in taina conform listelor prestabilite cu rigurozitate. Ei au ars Biblia, Coranul, operele lui Dostoievski si alte sute de carti din initiativa lui Krupskaia, sotia lui Lenin.Toate regimurile - chiar si democratice - recurg in caz de razboi la autarhie in domeniul informatiei, limiteaza difuziunea acesteia, dreptul de circulatie a persoanelor si ideilor. Dar bolsevismul a facut din autarhie o constanta in politica sa si pe timp de pace. Posturile de radio straine erau bruiate, predomina o cenzura extinsa pana la absurd, vizitele peste hotare erau interzise; femeile inselate se plangeau organizatiei de partid, care incercau "sa educe" sotul infidel. Lenin interzice toate ziarele "burgheze", numai ziarele comuniste continuau sa fie publicate. Partidul decidea ce carti trebuiau citite, ce cantece trebuiau cantate, ce subiecte trebuiau discutate, dupa calapoade impuse de ei.Controlul informatiei si inchiderea frontierelor, gulagul si absenta legilor, toate aceste umiliri au incurajat populatia sovietica sa accepte aceasta pseudo-realitate ca pe o viata reala in care erau obligati sa traiasca. Reeducarea maselor a fost impinsa pana intr-acolo incat oamenii au incetat sa traiasca la modul firesc si au inceput sa joace rolul indivizilor model cu orice ocazie. Le era interzis sa arate pe fata ca nu cred celor ce auzeau si nici celor ce vedeau. Cu un astfel de reflex, limba nu mai putea sa prolifereze decat minciuni.Iata de ce, asemeni unui clopot, fraza lui Soljenitin, "a trai fara minciuna", devine preceptul natiunii in lupta sa contra totalitarismului. Declinul si degenerescenta regimului devin clare inca de la glasnosti, perioada care ramane in amintirea tuturor si mai ales ramane draga inimii mele.Uniunea Sovietica a fost devastata de Hitler. Si, cu toate acestea, statul URSS in 1945- cu toate ororile luate in consideratie - nu avea nimic comparabil cu patria noastra dupa primii sapte ani de tiranie leninista. In aceasta perioada totul i s-a furat Rusiei si poporului sau. Aurul, diamantele, banii, tot ce a fost confiscat chipurile pentru necesitatile "Revolutiei mondiale" era in realitate impartit intre inaltii demnitari ai partidului. Nobilimea a fost exterminata. Comerciantii, antreprenorii, intelectualitatea si ofiterii, elita armatei au fost lichidati. Milioane de tarani au pierit, clasa muncitoare a fost facuta praf, iar banda lui Lenin continua crimele in numele sau.Economia se dezintegra. Cea mai mare flota fluviala a lumii, mandria comerciantilor s-a scufundat. Iarba crestea pe drumurile celor mai bune cai ferate ale lumii. Cel mai bun sistem bancar mondial a dat faliment, dezintegrandu-se. Mii de exploatari agricole- a caror randamente si recolte erau altadata superioare fermelor din Europa Occidentala si America- au fost jefuite si ruinate. A fost distrus, de asemenea, cel mai bun sistem de educatie din lume instituit de catre Alexandru II si perfectionat de catre Stolapin.Stalin era cel mai rau, cel mai siret din toti bolsevicii. El isi pregatea loviturile sale ani intregi, cunostea viata din inchisori si ocne, avea o memorie fantastica si asimila textele int-un mod aproape fotografic. El nu suporta nici oponentii, dar nici concurentii- aici el semana foarte mult cu Lenin. Injura ca un birjar, ducea o viata simpla, detesta toti revolutionarii, inclusiv pe stapanul sau, Lenin, si sotia sa Krupskaia. Totusi, cinic si pragmatic total, Stalin stia mai bine decat oricine ca, pentru a deveni Carmaciul incontestabil, el trebuia sa ramana in umbra lui Lenin. Iata de ce totdeauna se prezenta ca apostol al acestuia, inducand in sufletul membrilor partidului sau sloganul: "Stalin este Lenin de astazi". Nici un om din istorie nu a fost mai rusofob decat Lenin. El transforma totul in ruine, oamenii, politica si economia. Toti au fost jefuiti, si viii, si mortii. Chiar si mormintele au fost profanate. Totul a fost furat.Totul nu este decat o minciuna. Totul a fost distrus. Astfel s-a realizat aceasta lovitura magistrala din 1917- planificata de catre statul major german si de catre insusi Ludendorff, care a fost mai tarziu sprijinul si idolul lui Hitler.Marxismul fiind construit pe "religia de clasa", prima masura ce se impunea pentru instaurarea acestei noi religii era distrugerea adevaratelor religii. Marx si mai cu seama Lenin, nascut intr-un imperiu plurinational si multiconfesional, intelegeau ca omenirea nu putea sa fie imbrancita in "paradisul comunist" decat prin intermediul unei religii ateiste valabila pentru toti. Lenin este obscurantistul religiei ateismului.Cum am putut noi oare sa uitam marele obscurantism al marxism-leninismului? Patriarhul Tihon n-a fost el oare primul, inca de la 19 ianuarie 1918, care a lansat anatema contra bolsevicilor si a indemnat toti crestinii sa nu intretina nici o relatie cu aceasta pleava a rasei umane?Aparatorii "marxologiei" sovietice si postsovietice, pentru a-si da aere de importanta, critica partial sau apologetic, sprijinindu-se pe capacitatile acestei stiinte de a explica totul prin materialism si prin ratiunea atee. Nimic nu dainuie din originile marxismului, incepand cu Hegel pana la Feuerbach si traversandu-i pe Kant si Lassalle.Monopolul ideologic permite un control al tuturor in general si al fiecaruia in parte, mintile si sufletele sunt integrate la aceeasi clasificare ca si obiectele. Nedisciplinatii sunt exterminati sau izolati. Libertatea muncii, libertatea de a gandi si libertatea cuvantului sunt abolite. Cautarea adevarului este interzisa. Stiinta si arta sunt bolsevizate. Chiar si agronomia, medicina sau electronica sunt de acum inainte inglobate in sfera ideologiei. In sistemul de "monoputere-monoproprietate", ridicarea informatiilor negative este considerata ca pozitiva. De aici o monstruoasa deformare a realitatii si a constructiei statistice a unui "paradis terestru." Normele juridice sunt inlocuite cu instructiuni, cu note de serviciu; suprematia dreptului este uitata, in pofida suprematiei complete a puterii politice.Practicile bolsevismului intaresc supravietuirea acestei viziuni feudale, dupa care munca se divizeaza in sectoare "productiv" si "non-productiv", "murdar" si "curat", "josnic" si "prestigios". Nici confiscarea de mijloace de productie, nici impartirea proprietatii altuia n- au facut muncitorii mai bogati, chiar dimpotriva. Logica implacabila a dezvoltarii economice si legea revansei morale au condus la o lumpenizare rusinoasa a societatii. Confiscarea a modificat psihicul oamenilor, constiinta lor, distrugand stimularea pentru munca si atenuand responsabilitatea individuala in atingerea unei asemenea bunastari. Astfel, internationalismul proletar, in care marxismul isi punea mari sperante, mai ales in ceea ce priveste rezolvarea problemelor interetnice si depasirea egoismelor nationale, a rasismului, a sovinismului si a antisemitismului, a condus spre niste rezultate diametral opuse.Astazi este clar ca eliberand individul de orice responsabilitate in ceea ce priveste situatia sa economica, bolsevismul a deformat principiile lui economice si sociale, facandu-l receptiv la ideologiile ultranationaliste. Extremismul national, una din formele actuale ale fascismului, distruge ca o tornada totul in calea sa, lasand in urma lui un camp de ruine.