Jurnalul singuraticului din haita (III)

sau imposibilul finalVal Butnaru Gata, s-a sfarsit? Ne strangem catrafusele, papuselele, corturile si cordelele si, dupa trei saptamani de viata nomada intre casele lui ghea Vologhea si a tacai Jenea, vorba lui Tudor Tataru, ne imprastiem pe la casele cui ne are cu falsa impresie a unei victorii zdrobitoare repurtate in fata regimului comunist?Se pare ca organizatorii nu vor avea incotro si vor da, totusi, comanda „stanga-n-mprejur!", fara sa vedem realizat imposibilul final, hasurat de atatea ploi reci din noptile unui aprilie siberian.Nu vrem sa turnam sare pe rana, facand trimitere la mai multe articole din JURNAL care au suparat atat de multi patrioti de sens giratoriu. Acum, nu ne arde sa revenim la temele de odinioara - „cine si al cui joc face"; „cat de absurde sunt revendicarile privind demisia in bloc, timp de 48 de ore"; „cine va gasi o solutie onorabila de iesire din situatia creata de organizatorii protestelor" etc. Desi, acum doua saptamani, am presupus ca Strasbourgul va arunca opozitiei colacul de salvare, obligand-o sa inceteze „corturiada", trebuie sa recunoastem ca si alte ziare au formulat obiectii privind tactica luptei anticomuniste. Cu strategia suntem de acord ... Dar ce rost mai au cuvintele si declaratiile incendiare de candva?Acum ar trebuie sa ne preocupe intrebari de alta natura. Ce s-a intamplat cu noi in aceste aproape patru luni de proteste non-stop? De unde am pornit si unde am ajuns? Ce efecte asupra societatii, in ansamblu, au avut revoltele de la Chisinau? Sunt oare multumiti participantii la „revolutia karaoke" de rezultatele obtinute?Prima concluzie, cea mai vizibila, o putem trage cu usurinta: Iurie Rosca si colegii lui din PPCD au demonstrat comunitatii europene, dar mai ales capetelor patrate din partidul comunistilor, ca in Republica Moldova nu va fi tolerata tentativa instaurarii unui regim totalitar, ca comunistii pot fi constransi sa-si bage coada intre vine si sa renunte la monopolizarea televiziunii, la incalcarea drepturilor democratice ale cetatenilor si la sfidarea deciziilor CEDO. Strasbourgul i-a dat o sfarla dureroasa actualei guvernari. Dar nici opozitia n-a fost purtata in brate si nu i s-au presarat in cale maldare de flori si busuioc. Cererea de a inceta protestele din centrul capitalei, fara ca sa fie obtinuta revendicarea naiv-obsesiva de demisie in bloc si fixarea datei alegerilor parlamentare anticipate, denota faptul ca Consiliul Europei doreste doar respectarea unor reguli clare ale jocului democratic. Pentru parlamentarii europeni e mai simplu sa nu se lege la cap atata timp cat respectivul obiect nu-i provoaca dureri acute. O data ce comunistii declara ca se vor conforma deciziilor din 24 aprilie, ce rost ar avea fortarea notei sau depasirea unei limite dupa care situatia poate scapa de sub control? (E cu totul alta chestiune ce tine de comportamentul ulterior al ciracilor lui Voronin. Oricum, ei mai au un ragaz de trei luni...)A doua concluzie care se cere trasa, vizeaza noile forme ale luptei anticomuniste. Asa cum nu poti calca de doua ori in aceeasi Mare Adunare Nationala, la fel si protestele non-stop par sa apuna in vreo pagina de istorie a RM. Va mai veni cineva in piata, stiind din start ca sunt inaintate revendicari nerealiste, irealizabile? Au mai ramas suficiente forte pentru a manifesta in centrul Chisinaului, in timp ce la o departare de 30 km oamenii au cea mai vaga inchipuire despre aceste revolte?Pare ca mai multe partide sunt decise sa puna accentul pe munca de lamurire cu alegatorul de la sate. Dar cine si cu ce frecventa va pleca la locul de nastere a vesniciei, constientizandu-se faptul ca nici „Europa Libera", nici „CNN" nici „BBC" si nici chiar JURNAL de Chisinau nu vor realiza reportaje spectaculoase despre niste intalniri de rutina? (Dar, vai, cat de mult ne lipseste aceasta rutina!) Dupa 31 martie, pentru prima data in tot rastimpul protestelor, s-au produs schimbari calitative - PPCD a fost sprijinit de Partidul Social Liberal si de Partidul Liberal. Vor fi in stare aceste trei formatiuni sa creeze acum, dupa incetarea „revolutiei vesele", Frontul de Rezistenta Anticomunista? Ca doar anume acest lucru l-a propus Oleg Serebrian si anume acest Front a fost votat de participantii la Marea Adunare Nationala! Oricat de mare ar fi tentatia unei atitudini sceptice, poate ca tocmai acum e cazul sa mai zabovim cu raspunsul? Nici nu stii de unde sare iepurele politic!Pe de alta parte, uneori se creeaza impresia ca lupta opozitiei contra comunismului are menirea sa mentina la putere guvernarea comunista. Asta imi aduce aminte de un paradox, auzit zilele trecute, in legatura cu basarabenii plecati la negru in Occident. Lunar, ei transfera bani europenesti acasa, parintilor lor, celor care au votat comunistii. Pe langa motivele usor de inteles, nu fac ei oare acest lucru in speranta ca parintii vor mai vota o data la fel? Si daca comunistii isi vor continua opera distructiva, ce i-ar mai putea convinge pe cei plecati sa revina acasa?A treia concluzie. Inregistrarea Mitropoliei Basarabiei, transformarea televiziunii de stat intr-o institutie publica independenta si incetarea persecutiilor impotriva participantilor la revoltele pasnice constituie niste rezultate palpabile ale miscarii de rezistenta anticomunista. E mult? E putin? Depinde la ce vrem sa raportam aceste rezultate. Daca ne referim la „Demisia totala!", bineinteles, e putin. Dar daca ne gandim la faptul ca APCE ne-a dat o lectie si a avertizat guvernantii, cei actuali si cei care vor veni in viitor, ca „derapajele antidemocratice" nu vor fi tolerate in aceasta parte a Europei, putem afirma ca nu suntem pierduti cu totul.Si, in sfarsit, ne intereseaza comportamentul comunistilor in urmatoarele doua-trei luni. Acum totul depinde numai de ei. Sunt in stare sa inteleaga deputatii si ministrii rosii ca sunt obligati inregistreze imediat Mitropolia Basarabiei? Ca in aceasta privinta nu exista posibilitati de a mai tergiversa solutionarea unei probleme cu o vechime de un deceniu? Realizeaza ei ca in cazul in care nu se vor conforma cerintelor Consiliului Europei, revolta populara va izbucni din nou? Si ma tem ca de data aceasta haita va fi mult mai mare. (Va mai amintiti ca presedintele Voronin i-a numit pe protestatari „haita"? Si daca seful statului astfel intelege sa-i trateze pe cetatenii acestei tari, inseamna ca si eu fac parte din haita.)Isi dau seama comunistii ca daca nu se rezolva rapid si problema televiziunii, arterele Chisinaului se vor umplea din nou de lume? Sunt ei oare constienti de faptul ca in cazul in care va fi persecutat macar un singur participant la actiunile de protest, tot ce s-a intamplat in ultimele patru luni li se va parea floare la ureche?In jocul politic de azi, comunistii au toate cartile in mana. Ei sunt obligati sa demonstreze societatii moldovenesti si comunitatii europene ca nu sunt niste trogloditi, ci oameni normali care au curajul sa recunoasca propria infrangere.