Merele moldovenești abia îi hrănesc pe producători

Agricultura își pierde rentabilitatea: producătorii sunt nevoiți să-și vândă produsele la prețuri care abia acoperă costul de producție al legumelor și fructelor moldovenești. Vă prezentăm mai jos poveștile câtorva agricultori – cum se descurcă din primăvară până în toamnă.

Oferta agricultorilor nu satisface cererea pieței

Din lipsa resurselor de apă, unii agricultori spun că nu pot produce cât cere piața. Astfel, ajungem să importăm mai mult decât exportăm, lucru confirmat și de datele statistice.

Recoltă bogată, profit mic

Valentin Chilat este un pomicultor cu practică din satul Bârnova, raionul Edineț. A fost profesor la școala medie din satul natal, după care a lucrat 4 ani în Italia, unde și-a făcut capital financiar pentru a investi în agricultură. A hotărât să vină la Bârnova și s-a apucat de cultivarea merelor de iarnă și toamnă. În prezent, are o livadă de mere cu o suprafață de zece hectare, iar costurile de producție se ridică la 20.000 de dolari SUA.

Fermierul este un adevărat specialist în pomicultură și nu-și lasă livada pe mâna oricui. În fiecare an, din luna decembrie, începe curățarea livezii de unul singur. „Tăierile în livadă costă 2-5 lei pentru un pom, în funcție de vârsta pomului: dacă e tânăr costă 2 lei, cel mijlociu – 3 lei, iar cei bătrâni se plătesc cu 5 lei. Un hectar are până la 800 de copaci. Este una dintre cele mai importante lucrări în livadă. Eu fac singur, deoarece nu am specialiști, nu accept amatori pentru că îmi formează tăieri greșite, iar livada pierde din roadă. Termin toată livada până la sfârșitul lunii martie. Eu economisesc substanțial, dar munca mea nimeni nu o socoate”, spune Valentin Chilat. Acesta precizează că pregătirea livezii pentru următorul sezon, de fapt, începe după recoltarea de toamnă.

Timp de o săptămână, livada se stropește pentru profilaxie și protejare, apoi se adaugă îngrășăminte la pământ. Potrivit fermierului, pentru un hectar se folosesc patru saci de îngrășăminte care costă 1.500 de lei, iar stropitul în livadă costă 1.000 de lei. Pentru a proteja pomii tineri de ronțăitul iepurilor, pe timp de iarnă, pomicultorul învelește trunchiul copacilor cu hărtie simplă și folosește vopsea specială care costă 300 lei pentru o găleată de 14 kilograme, la un hectar.

Primăvara încep cele mai complexe lucrări, spune Chilat: „Se dezvelesc copacii, se evacuează crengile, care e o operațiune grea. Eu le scot la marginea livezii. Timp de 2 săptămâni, angajez patru oameni la un hectar, pe care-i plătesc cu câte 150 de lei pe zi. Dar vreau să-mi cumpăr un tractor care mărunțește crengile și le transformă în compost pentru pământ. Apoi încep stropitul de primăvară care se intercalează cu prelucrarea solului în livadă. Motorină se consumă cam 15 litri la un hectar. Am calculat, pentru nouă stropituri la sezon, la un hectar, cheltui 1.500-1.700 de dolari. Din cauza înghețurilor am pierdut 3 hectare de livadă. Nu primesc subvenții de la guvern, pierderile le suportăm noi – cum avem și ce avem”, mărturisește agricultorul.

Prețul merelor la producător este 4 lei/kg

La fiecare hectar se obțin între 20-40 de tone de mere, în funcție de sezon, condiții climaterice și prelucrarea livezii. Însă aici mai intervine un risc – pieirea albinelor din cauza insecticidelor pe care le folosesc unii fermieri. „Dacă pier albinele nu știu ce va fi. Eu mă cert cu colegii mei, le spun că nu se gândesc la ce va fi în viitor. Ei stropesc copacii atunci când aceștia înfloresc. O pot face cu preparate care nu aduc daune albinelor, doar că sunt foarte scumpe”, explică Valentin Chilat. Acesta crede că autoritățile trebuie să aplice amenzi usturătoare celor care ucid albinele.

Fermierul recunoaște că în munca sa are nevoie de brațe de muncă, însă spune că folosește mai mult tehnica agricolă. „Lucrul manual e toamna, merele nu se strâng cu mașina. Uzura tractorului nu o calculez. După ce culeg ultimul măr, văd cât am mai cheltuit și cât am mai câștigat. Fac o contabilitate primitivă, așa cum pot. Pentru un hectar cheltui aproximativ 2.000 dolari, inclusiv cu lucrul de recoltare. Un kilogram de mere costă 2,80 – 3 lei. Eu câștig un leu la fiecare kilogram, dar trebuie să mai trăiesc și să-mi cumpăr tehnică. Eu produc, dar câștig cu mult mai puțin decât cel care vinde. La Metro merele se vând cu 6,99 lei. Cumpără de la noi cu 4 lei și le vând cu 7 lei, astfel susțin producătorul autohton. E imposibil de produs eco dacă vrem să hrănim lumea”, mărturisește fermierul.

Produsele eco se vând la fel ca cele convenționale

Tudor Darii este legumicultor de când se știe. Acesta a renunțat la agricultura convențională în anul 2012, iar de 5 ani crește legume ecologice pe o suprafață de 3,8 hectare.

Originar din satul Chetrosu, raionul Drochia, fermierul vorbește ca un adevărat consultant în agricultură și este convins că legumele și fructele bio au viitor în Republica Moldova. Cultivă aproape tot spectrul de legume – de la roșii, ardei, vinete, varză și până la cartofi, despre care spune că raionul Briceni este cel mai mare producător de cartofi din țara noastră.

„Raionul Briceni e mama cartofului. Gospodarii au peste 20 de hectare de cartofi. Ei spun că dacă nu cultivi 50 de tone nu e rentabil să te ocupi cu aceasta. Sine costul pentru un kilogram de cartofi este de 3,36 lei, aici intră doar cheltuielile directe. La un hectar obțin 17,1 tone”, spune Tudor Darii. Agricultorul își vinde cartofii eco cu 4,50 lei pentru un kilogram, astfel câștigând 1 leu și 14 bani.

Prețul adevărat al legumelor

Agricultorul de la Drochia spune că cea mai mare roadă însă o obține din cultura roșiilor – circa 50 de tone la un hectar, pe care le vinde angro cu 2,50 lei pentru un kilogram.

„Costul de producție pentru un kilogram de roșii este de 1,53 lei, dar nu reflectă cheltuielile totale, ci doar cele directe. Eu câștig un leu, dar asta fără cheltuielile indirecte (uzura tehnicii agricole, sistemul de irigare prin picurare, profitul, creditul de la bancă). Lucrările încep toamna cu aratul și îngrășămintele organice. Pentru un hectar, aratul costă 1.000 de lei, iar îngrășământul costă 2.225 de lei. Primăvara cultivăm solul – 450 de lei pentru motorină. La un hectar folosim 35.000 de fire de răsad, crescut de noi, care ne costă 2.125 de lei. Prășim de minim 3 ori – 150 lei pentru opt ore, avem nevoie de 40 de oameni. Roșiile se stropesc cu preparate organice, care costă 9.000 lei”, explică Tudor Darii cum se produc legumele și cât profit poate obține un agricultor.

Prețurile produselor agricole cresc mult până ajung pe rafturi în fața cumpărătorilor, deoarece fermierii nu-și vând marfa direct magazinelor, ci intermediarilor. Țăranii spun că fiecare trebuie să se ocupe cu ce știe mai bine. „Eu le vând la micii angrosiști, iar până la cumpărător, ele mai trec printr-o mână. O parte merg la școli și grădinițe. Profitul net nu este un leu. Nu lucrăm în minus, nimeni nu lucrează în minus”, spune optimist Tudor Darii.

Acesta regretă că-și vinde produsele eco în rând cu cele convenționale. „Noi lucrăm în direcția asta, pentru că în zonă avem fermieri eco. Anul acesta deschidem la Chetrosu primul magazin de legume, fructe și pomușoare eco. Să le atragem atenția și celor din jur, deoarece avem legume, struguri, căpșuni, zmeură, coacăză, aronia, miere de albine, astfel cumpărătorul va ști unde se vând. Vrem să ieșim din mijlocul producătorilor convenționali. Noi suportăm chetuielile și ne ajută o companie din Cehia”, mai adaugă Darii despre planurile de viitor.

Ecologia este în pericol

Referitor la exportul de legume și fructe, acesta îmi spune că nu exportă și nici nu intenționează, deoarece piața noastră nu este saturată. „Nu am capacitate de producție pentru a acoperi cererea pieței. Nu am legume pentru toți cei care au comandat – dau la școli, grădinițe, iar restul le vând persoanelor fizice”. Agricultorul se mai plânge pe lipsa apei, aflându-se într-o zonă în care râurile lipsesc. „Apă este factorul care determină cultivarea legumelor. Ne-am limitat la cât putem cu apa. Noi suntem în mijloc – nici la Prut, nici la Nistru, lacurile au secat. Din fântâni nu se permite să luăm apă pentru udat, dar nici nu-i bine – e apă potabilă”, concluzionează bărbatul preocupat de starea ecologiei din țara noastră.

moldnova.eu