Seria despre alegerile parlamentare de pe platzforma.md

Aici e prima parte:

www.platzforma.md/alegerile-din-30-noiembrie-in-ci...

Relatată sec și cinic, povestea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 ar trebui istorisită astfel: cîteva milioane de alegători, în cea mai mare parte săraci și lipsiți de putere și resurse, vor merge la urne pentru a alege între cîțiva oligarhi și/sau cîteva zeci de partide și partiduțe pe care aceștia le-au creat sau le întrețin.

Exemplul cel mai ilustrativ poate fi văzut la alegerile primare din PDM. Fabricate pentru a demonstra nivelul înalt al democrației interne în partid, lăudate ca fiind un model politic american importat pe sol moldovenesc, prezentate drept dialog al conducerii partidului cu membrii de rînd și drept scară pe care membrii cu merite să urce pe cariera de partid, alegerile primare din PDM s-au dovedit a fi un exercițiu previzibil: printre primii 20 de candidați nu se găsește nici un membru ”de jos” ai partidului și nici o figură nouă. Aceleași fețe ”alese” prin alte proceduri.

La celelalte partide întîlnim o situație similară: șeful partidului și cei 3-4 inși de lîngă el fac și desfac listele, uneori prin intermediul unui organ semi-fictiv numit Comitetul Central iar rezultatul previzibil e că listele repetă cu exactitate ierarhia de partid.

Nu e de mirare, deci, să vedem aglomerația de interes economic și resurse imense pe care oligarhii moldoveni le bagă într-un exercițiu politic atît de (in)util precum votul.

Asta pentru că, cea mai stabilă tendință a istoriei politice a Republicii Moldova, mai stabilă decît moneda națională și discursurile interminabile despre identitate, este  tendința potrivit căreia în mod invariabil politicienii ies de la guvernare mult mai bogați decît atunci cînd au intrat în politică, iar aflarea la putere aduce, în mod constant și necesar, îmbogățire personală sau de clan.
În Moldova marile bogății se fac fie în cîrdășie cu statul (contracte, credite de la bănci de stat), fie furîndu-l pe acesta.